"Symmetry"

R.Ince: In only 4.6 billion years, the Sun will swell into a "red giant" engulfing our own planet Earth, Mercury and Venus. So let's enjoy these last few moments we have together...

Hello, on my left is the scientific advisor for the film "Sunshine", in which a group of astronauts go into space to send a bomb into the middle of the Sun to "restart" it. Yeah... and yet somehow he's a professor; I take most things he says with a pinch of salt - Brian Cox.

B.Cox: And on my right is a man who recently failed his Turing test* - Robin Ince.

Now... occasionally it's said that The Infinite Monkey Cage is unnecessarily elitist so to show that that isn't the case if you're not familiar with the Turing test it's prefigured in Descartes' great 1668 treatise Discourse on the Method so just dig your copy out and have a look.

R.Ince: So today we're going to be looking at the symmetry of the bond and visualising symmetries between the honeybees and bumblebees. "Hey honeybees like pentagonal symmetry but bumblebees like mirror symmetry - what's all that about??"

B.Cox: In other words, we'll be looking at the importance of symmetry. Why does symmetry underline everything from mating to the fundamental laws that govern the Universe? As usual, we're joined by three guests.

R.Ince: Our first guest remains our only guest who is a self-declared wizard.

Now, to the audience in the studio - which one could it be?

 Clean-shaven man number one

Clean-shaven man number two, or

The man with the enormous beard.

-----------------------------

* The Turing test is a test of a machine's ability to exhibit intelligent behavior, equivalent to or indistinguishable from, that of an actual human. 

Is Philosophy Dead? -p1

Stephen Hawking said "Philosophy is dead"  [citation needed]

Matt Parker:

For a long time now in the play-out of subjects Physics and Biology have been beating out Religion - you know, taking his lunch money, wedging his holy underwear, that kind of thing. But Physics has gotten bored, wondered off and just slapped Philosophy. Stephen Hawking, tired of just giving reality burns to Religion, has decided Philosophy is fair game. Big mistake, Physics. Because behind Philosophy is his big cousin, Mathematics. Too few people realize that Mathematics is actually a subset of Philosophy. Both subjects start with a series of axioms and then work out what they can logically deduce through thought experiment. The only difference between Maths and Philosophy is that Maths is alarmingly useful.
Everything else is exactly the same, from the beards right through to the super social skills.

Because Physics, as we know, deals with contingent facts. They're facts that are true, but didn't have to be true. The speed of light is 300.000 km/s, but it didn't have to be so. Maths deals with necessary facts. Facts that are true and had no other choice but to be so. 7 is a prime number and there's no other option. This is why every couple hundred years Physics theories get overturned but Mathematical theorems don't. Thousands from years from now when you're going faster than the speed of light on your way to work you're still not going to pick up a newspaper that says "7 no longer a prime number. Now 8 is."

And Physics, frankly, if you start dissing Philosophy, you're effectively colliding hadrons with your own foot. You need Mathematical logic to express your ideas. Maths wouldn't notice the absence of Physics, but let's say Physics deal with a trial separation from Maths. You can't derive Maxwell's equations using interpretative dance! You can't refract and focus X-Rays using a densely written haiku! You can't program a computer using hilarious pictures of cats! ... Ok, I'll give you the last one.

"The Origin of Life"

We asked the audience a question. What is your theory of how it all began?

"A Mommy Universe and a Daddy Universe loved each other very much"

"Chemistry vs. Physics"

We asked our audience: Chemistry or Physics? WHY?

Martin: "Chemistry! Because if it smells it's chemistry, if it moves it's biology and if it doesn't work it's physics."

Ellie: "Physics. With physics things can only get better. In chemistry if something doesn't work you can't pretend that it does by sticking the word dark in front of it."

"A balanced programme on balance"

- Is there any sense in which if you're communicating Darwin's theory you should take any account at all of the fact that there are people - and they could be a majority - who believe that the world began 6.000 years ago and everything appeared as is? How do you deal with that?

- In the U.S. actually it is a majority. About 55% people disbelieve to some degree with the theory of evolution. As I said to my american publisher, I don't mind if it was 150.000.000 creationists burning my books as long as they buy them first.

Peentru că nu mai pot face nimic productiv, o dau pe glume răsuflate dar geniale:

http://xkcd.com/149/

"I don't really like science."

O conversaţie/paralelă între 6 oameni, 3 din domeniul artistic şi 3 din domeniul ştiinţific. Apar şi nişte comentarii personale pe acolo.

- So the point is that an aesthetic sense about the Universe is useful.

- "Art vs. Science" is about human imagination and scientists, they have to use their human imagination to get something right, whereas artists only have to get as far as having Brian Sewell going "That's very pretty". So - we put ourselves under less stress.

- Yeah, but it's really difficult to get Brian Sewell to say that, so that shows how tough art is.

- The word "truth" in both schemes means such different things. Cause truth in art is so blurry and vague; so Hamlet is a play which people consider to be very true about the human condition, but it's completely fictional - about a made-up person saying made-up things in a made-up situation. And yet we consider that made-up thing to be enlightening our actual lives; and that's how art works. So many paintings are mere dots, or they're blurry and because of the way the brain processes them they seem to say something to us in a truthful way. In science it's the exact opposite.

- Well I'm not sure that is though, actually. Just like I've been saying earlier on, "Is this the final theory?" - it's not! We know it's not the final theory cause we know there are things wrong with it. And so science is about creating fictions which happen to give us one way of predicting what's gonna happen.

- So you create the thing, the fiction, but then you test it?

- Right.

- But then it's not fiction anymore.

- It's fiction on the level that we don't really think, at least we certainly don't think at the moment that this is really how the Universe operates.

- Hang on, hang on. I'm old fashioned enough to believe in objective reality, I'm sorry. I agree that a lot of the methods and ways of thinking are the same; in a way art is a form of communication and can be used to communicate about science as well. But the thing with science is we continue pushing those imaginative and intellectual bits of our brains against this really confusing and counter-intuitive Universe where we can do experiments. We didn't discuss the experiment before, but that's the core of it really: the ideas can be the same. It's the fact that with one set of ideas you can go out and build an enormous machine and test to see if they've got anything to do with objective reality.

- And this is important, isn't it? With a scientific theory the judge, in some sense of its beauty and its success, is that you can test it against nature. Whereas what you said about Hamlet - it's a test against, i suppose, opinion. Is there an objective measure of worth in art? Or is it purely a statistical essence; a long as a lot of people agree that this is a great work then it's a great work... You can't measure whether something 's good art or not.

- Actually I think that's exactly right; I think it's subjective. I could think something is the best art that was ever made, that everyone else on the planet thought was terrible.

[I think this is a rather sad quality. And it's precisely why there are all these "modern" artists who bug the hell out of me. I actually appreciate modern art more than classical. I'd probably take some abstract sculpture over Michaelangelo, but I'm annoyed by all these people who do... nothing/random things, call it art and then complain how others simply don't "get" it. 

When appreciation of something is subjective, you COULD do just about any shit and somewhere in the world there'll be one sorry sap who thinks what a great artist you are. Because the world is an eclectic group of people... different people, with different lives, experience and opinions out there and you just have to name a random thing and there's bound to be a fan club somewhere. (there's a market for a magazine called - brace yourselves - "Walking"). 

 Returning to the point - you could take a piss on a canvas (I'm actually pretty sure it's been done) and some people will appreciate it. And it's not even odd: if you look at the pornographic/sexual deviances present in the world (and I'd like to mention a definition for deviance: it's not "sick" but rather "differs from the majority") the point I'm trying to make will be obvious. There are people out there who prefer getting off to scatophillia, so it's doubtful there isn't a single soul who'd appreciate the special "piss on canvas with pride". Sure there is. Not a lot of people, though... still: enough to make me an "artist". So how can I appreciate one who introduces himself or refers to himself as an "artist" before knowing more about him - what makes him tick? Why is he doing whatever he's doing? etc. I've come to associate being an "artist" with being "too lazy to get a proper job" and I feel most (most! not all) should consider their art a "hobby" rather than a job; this is the judgmental stereotype I'm not even fighting against. 

 Why? Because I'm pretty sure most of them are like that. Sure, they feel they have a calling, they feel some things awaken deeply rooted feelings which they simply must get out, yet... this just in: ALL of us are like that. People tend to think way more than they should that they're special, different, their problems are unique, none feel the way they do. And even though it looks like I'm ranting - I'm not. The previous statement is an accepted fact; one I've had to face (and accept) myself, in troubled times no less. Wasn't easy, but it sure made my days lighter once I've embraced it. (I will come back to this in one of the next blog entries)

*I admit primarily thinking about painters while writing this down, but I could mix other professions in.]

And I could be the only person; but because it's subjective and that's the art that speaks to me I'm absolutely right and noone could ever contradict that. Comedy is a perfect example, whether you consider it an art form or not. You can be in a room with 3.000 people watching a comedian and if you're the one person not laughing you will go out and say to someone "yeah, he wasn't funny". You won't go "He was funny to everyone but me". They're all wrong. He wasn't funny.

- There didn't use to be this divide. There wasn't a divide between science and art

- No, cause religion was answering these questions and art was tangled up in religion as well.

- When did this divide occur? Cause I think "human imagination" - that's what this is about. And when people get worried about "should I like science or art?" I go "No, you should just be interested in the world!" I meet more scientists who are also interested in art, whereas I quite often meet art peple who go "I don't really like science.".

Dreptunghic

Când şi cine dracu' o venit cu ideea că pentru telefoane, tablete şi chiar DESKTOP-uri noi vrem (vom vrea în viitor) să avem dreptunghiuri funcţionale în locul unei icoane?

Eu încă nu am văzut niciun Android care să aibă vreunul dintre cele 5-6 ecrane plin cu widget-uri, de exemplu (widget-ul e chiar mai avansat decât un dreptunghi colorat pe care scrie "Mail" sau "Messages".)

 

Windows-ul văd că bagă tare în direcţia asta, dar ce mă miră e că ei aleg în locul unei icoane mici şi drăguţe să pună megadreptunghiul care "poate" are un icon în centru. Într-o lume în care criticii Apple urlă că iOS-ul, un SO de succes, nu e funcţional pentru că pe display-ul unei tablete de 10" (sau cât are iPad-ul) se pierde degeaba spaţiu fiind acelaşi număr de icoane pe linie, 4, ca şi la un display de 3.5" (iPhone/iPod). [poză]

Revenind la Windows, halal customizare - uite, te las pe tine să alegi CARE vor fi cele 8 pătrate de pe ecranul telefonului. Nici măcar nu sunt sigur că te lasă să le schimbi pe toate 8. 

În trecut rezoluţiile PC-ului erau de 640x480, 1024x768 şi încăpeau pe desktop câteva icoane, acolo. Care erau MARI (şi urâte) şi pentru un monitor de 14-15". Între timp rezoluţiile merg spre 1920-2600 pixeli lăţime şi icoanele suportate de Windows au variante în X mărimi - variante aspectuoase. Şi totuşi mărimea fizică de pe monitoare s-a diminuat, ajungând eu de exemplu să-mi pun probleme că "with great monitor comes great responsibility" pentru taică-meu. Adică el trecând de la un monitor mic la unul mare se trezeşte uitându-se cu ochelari la nişte icoane care dacă înainte aveau 2-3 cm acum au 1.5. Şi totuşi nu s-a plâns, pentru că se văd bine.

Dar poate pentru un utilizator prost sistemul nou cu dreptunghiuri e mai bun; mai puţine şanse de a-l strica. Dar de ce să nu ai tu de ales? Cu puţin tweaking iţi poţi dface telefonul să arate ca unul dintre cele de mai jos (tweaking + unele dintre poze sunt chiar aplicaţii; de ex. linia 2 coloana 1 l-am instalat-configurat la mine într-o oră)

Dacă îmi voi schimba vreodată părerea legată de dreptunghiuri (şi nu ştiu ce să zic. Un Windows e util la casa omului şi aş încerca şi eu 8-ul) voi reveni să-mi admit lipsa de viziune mai jos. Până atunci - lasă-mă nene să-mi văd eu de desktop-ul meu, să mut şi să învârt ce vreau pe acolo.

Lift me Up

 Transcris un interviu între astrofizicianul Neil deGrasse Tyson (cunoscut şi ca omul care a scos Pluto din rândul planetelor) şi Moby despre rolul existenţei noastre, apărut în episodul "Muzica Sferelor" din cadrul emisiunii StarTalk Radio. Originalul [EN] în comentariu.

Ancient philosophers described the movement of the Sun, Moon and planets as “the music of the spheres” — the geometry of the cosmos conceived as proportional mathematical harmony.

M: Sunt în clasa a treia a domnişoarei Travers, am 8 ani, şi ea ne întreabă ce vrem să devenim atunci când vom fi mari, iar eu răspund fără ezitare "om de ştiinţă". Nu ştiam încă CE om de ştiinţă...

NdT: Şi ce rol joacă asta în creativitatea ta?

M: Păi în mare vorbim de diferenţa între ceea ce observăm în lumea materială şi ceea ce ştim că este (sau nu este) existenţa.

NdT: Ceea ce spui tu este că ştiinţa este o unealtă care ne scoate din tărâmul celor cinci simţuri către ceea ce ne poate oferi Universul.

M: Într-un mod naiv, eu văd lumea ca având... greutate. Văd lumea materială ca fiind... materială. Şi având anumite proprietăţi materiale, doar că sub puţină cercetare atentă toate acestea dispar. Îmi place lumea din jurul nostru... îmi place pâinea, îmi plac căţeluşii şi îmi plac apusurile. Îmi place lumea în care trăim iar ştiinţa ne-a arătat că nimic din acestea nu sunt reale.

NdT: E o faţadă.

M: E o faţadă, iar adevărul existenţei este atât de departe de înţelegerea noastră încât dilema este: OK, ce faci? Stai într-o cămăruţă, legănându-te şi plângând incontrolabil? Sau îţi spui "Ştii ce? Poate că muzica şi căţeluşii şi pâinea nu sunt reale, dar mie îmi plac." Aşa că bucură-te de ele, creează muzică, simte-te bine cu prietenii înţelegând că toţi suntem alcătuiţi dintr-o materie care are 15 miliarde de ani.

NdT: Dar totuşi, îmi pare că atunci când avansezi ideea asta e mai mult o stare de spirit decât un "eu cred că".

M: Păi bănuiesc că ştiinţa mă îndeamnă să nu mă iau prea în serios. Îmi oferă o perspectivă şi mi-e muză pentru că simt că "OK, eu sunt -ca şi toţi ceilalţi- o manifestare temporală neobişnuită de ciarci şi alte elemente stranii din Univers"

NdT: După cum s-a mai spus, viaţa e modalitatea Universului de a se cunoaşte pe sine.

M: Da, viaţa e Universul aflat în afara sa privindu-se. Şi acesta e rolul meu - sunt fericit că pot să îl am şi mă inspiră să nu fiu doborât de faptul că nu am nici cel mai vag indiciu legat de ceea ce fac pe Pământ, dar totodată pot să mă bucur de această călătorie şi să fiu deschis către ideea că importanţa acţiunilor noastre poate fi dincolo de capacitatea noastră de înţelegere.

Suflete-pereche (traducere)

Cum ar fi dacă fiecare am avea un singur suflet-pereche alocat aleator?

—Benjamin Staffin

Ar fi un coşmar.
Există foarte multe probleme cu conceptul unui singur suflet-pereche (SP) aleator. După cum zicea şi Tim Minchin în melodia sa  If I Didn’t Have You:

Your love is one in a million
You couldn’t buy it at any price.
But of the 9.999 hundred thousand other loves,
Statistically, some of them would be equally nice.

Dar cum ar fi dacă într-adevăr am ave un singur SP perfect, asignat aleator, şi nu am putea fi fericiţi cu nimeni altcineva? Ne-am găsi unul pe altul?

Vom presupune că SP ne este alocat la naştere. Nu ai nicio idee despre cine sau unde este, dar - asemeni clişeului romantic - îl vei recunoaşte din clipa în care privirile vi se întâlnesc.

Deja ne lovim de nişte întrebări. În primul rând, sigur SP încă e în viaţă? Vreo 100 miliarde de oameni s-au născut, dar numai 7 miliarde sunt încă în viaţă (adică avem o mortalitate a speciei de 93%). Dacă suntem cuplaţi aleator, 90% dintre SP noastre sunt deja moarte. 

 Asta sună groaznic. Dar se poate şi mai rău: un raţionament simplu ne spune că nu trebuie să ne limităm la cei ce "au fost"; trebuie să includem în calcul un număr necunoscut de "viitori oameni". Dacă e posibil ca SP tău să fi trăit în trecut e posibil şi ca el să existe în viitorul îndepărtat. Una-alta tu, SP al cuiva din trecut trăieşti în viitorul lui îndepărtat.

Aşa că vom presupune că SP tău trăieşte în aceeaşi eră cu tine. Mai mult, pentru a ne îndepărta de elementul înfiorător, vom presupune că diferenţa de vârstă dintre voi e de câţiva ani (adică mai mică decât "the standard age gap creepiness formula" - nu forma un cuplu cu nimeni mai mic decât jumătatea vârstei tale+7ani). Cu aceste restricţii, fiecare din noi are cam jumătate de miliard de posibile SP.

 Dar ce se întâmplă cu sexul şi orientarea sexuală, cu cultura, cu limba vorbită? Am putea restrânge şi mai tare cercul cu ajutorul demografiei, dar ne-am îndepărta de conceptul unui SP aleator. În scenariul nostru nu ştii nimic despre SP propriu până nu îl priveşti în ochi. Fiecare avem o singură orientare sexuală - către SP.

Şansele de a te întâlni cu SP propriu sunt foarte mici. Numărul de străini cu care avem contact vizual într-o zi oarecare e greu de estimat. Poate varia de la aproape niciunul (la retraşi şi la cei care locuiesc în oraşe mici) la mai multe mii (poliţist în Times Square). Să presupunem că totuşi întîlneşti câteva zeci de noi străini zilnic (eu sunt introvertit, aşa că pentru mine cifra asta e foarte generoasă). Dacă 10% din ei sunt de o vârstă apropiată ţie întâlneşti vreo 50.000 de oameni pe parcursul vieţii. Dat fiind că ai vreo 500.000.000 de potenţiale SP, înseamnă că îţi vei întâlni SP doar într-una din 10.000 de vieţi.

Dar cu riscul de a muri singur atât de iminent, societatea s-ar putea restructura astfel încât să favorizeze contactul vizual cât se poate de mult. Am putea instala nişte benzi care să treacă şiruri de oameni unul lângă altul...

 ... iar dacă putem avea contact vizual prin webcam-uri am putea modifica ChatRoulette.

 Dacă fiecare ar folosi sistemul ăsta 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână şi dacă îţi ia doar 2 secunde să decizi dacă eşti SP cuiva, problema împerecherii tuturor SP s-ar putea rezolva (teoretic) în câteva decenii.

 (Eu am modelat cţteva sisteme simple pentru a estima cât de puţin pot fi oamenii combinaţi. Dacă vreţi să treceţi prin matematica unui caz anume vă sugerez să începeţi de aici: derangement problems.)

În lumea de azi mulţi oameni au probleme până şi să găsească puţin timp pentru dragoste - puţini şi-ar putea dedica 2 decenii problemei. Aşa că probabil doar copiii bogaţilor şi-ar permite să se joace cu SoulMateRoulette. Din nefericire pentru aceşti 1% majoritatea sufletelor lor pereche se găsesc în ceilalţi 99%. Dacă doar 1% din oameni foosesc serviciul atunci doar 1% din acel 1% şi-ar găsi SP; adică 1 din 10.000. Ceilalţi 99% din acel 1% ar avea astfel o motivaţie să atragă mai mulţi oameni către sistem. Ar putea sponsoriza proiecte cum ar fi One Laptop Per Child. Cariere cum ar fi cea de "casier" sau "poliţist în Times Square" ar deveni foarte căutate datorită potenţialului mare de contacte vizuale. Oamenii s-ar îngrămădi către întâlniri publice pentru a găsi dragostea.

Dar chiar dacă unii dintre noi petrecem ani pe SoulMateRoulette, alţii dintre noi se chinuie să prindă slujbe care oferă contact vizual cu străinii şi restul speră în noroc, doar o mică minoritate şi-ar găsi SP. Ceilalţi ar rămâne cu ochii-n soare.

Dat fiind tot stresul şi presiunea de a găsi SP, unii s-ar preface. Ar vrea să aparţină clubului celor care au găsit deja SP aşa că s-ar cupla cu un alt singuratic şi ar înscena o falsă întâlnire cu SP. S-ar căsători, şi-ar ascunde problemele maritale şi s-ar chinui să prezinte o faţă veselă prietenilor şi familiei. (Bineînţeles, asta nu se întâmplă niciodată în lumea noastră.)

Până la urmă, o lume a SP aleatoare e o lume chiar mai singuratică decât asta în care trăim. Prefer abordarea lui Tim Minchin:

With all my heart and all my mind I know one thing is true:
I have just one life and just one love and, my love, that love is you.
And if it wasn't for you, baby,
I really think that I would
have somebody else.

tongue-twister

What a to-do to die today
At a minute or two to two,
A thing distinctly hard to say
But harder still to do.
We’ll beat a tattoo at twenty to two
A-ratatat tatatat ta-ta-tattoo,
And the dragon will come when he hears the drum
At a minute or two to two today,
At a minute or two to two.

xk

I realized the other day that if I'm asked a question of the form "How many X can Y survive?" that I answer as if it were asked "How many X will it take to destroy Y?" - that is, one more than the answer to the original question! Is this a common mistake, or am I just crazy?

 --guy on the Internet

“I can do business with stupid people, and I can do business with crooks. But I can’t do business with stupid people who want to be crooks.”

urmăreşte-mă frumos

Nu că vreau să par dubios, dar a venit momentul să îmi organizez lista de contacte din telefon şi (luînd în considerare spiritul meu tipicar/compulsiv) pentru asta mi-ar cam trebui o poză pentru fiecare persoană. Aşa că dau o raită prin pozele mele vechi, reţele sociale etc. Prieteni vechi, cunoştinţe vechi, probabil o treime din cele 125 numere de telefon din agenda sunt outdated - vreo 10 oameni îmi vin în minte care au plecat din ţară. Dar... nu-mi prea pasă că întreţin o agendă de telefon învechită. 

Pe lîngă gînduri, amintiri şi o oarecare nostalgie legată de unele prietenii e amuzant cum mă lovesc însă şi de zone de contacte care m-au marginalizat. Prieteni intre ei pe care îi aveai "pă Facebook" şi dintr-o dată vezi că unul nu e. Şi-o fi şters contul. Cauţi liaison-ul cu acea persoana; cunoştinţa comună care v-a apropiat. Niici ea nu e. Dar aparent are profil, doar că nu în reţeaua ta. Mă face să mă întreb - oare a existat vreodată o discuţie al cărui subiect să fie eliminarea mea din lista împrieteniţilor? Mi-ar plăcea să cred că da, pentru că e ceva mai spectaculoasă situaţia asta decît să fii şters în timp, de unii intenţionat şi de alţii doar pentru că ţi-au văzut pe undeva numele şi au realizat că nu mai sunt interesaţi de tine.

Cred că am şi eu o persoană pe care am şters-o de pe Facebook. Cam regret însă că nu mai ştiu cine e...

-------------------

Azi mi-am amintit un alt motiv pentru care detest (am o relaţie ambivalentă cu) Facebook-ul. 

"Păstrează legătura..."cică. Găsesc şi eu (în lista de prieteni chiar) un vechi prieten apropiat, să-i zicem Alex. Şi - bineînţeles, vreau să-i scriu să ne vedem. "Următorul an" pare un obiectiv realizabil. Aş vrea să scriu un skit/rant despre ce urmează, dar o să fiu scurt pentru că am treabă. Ce să întrebi un asemenea om? "Hei, îmi amintesc că ai plecat în 2005 la faculate în Alba; unde locuieşti?"

1. Ar trebui să ştiu asta, să fi ţinut legătura sau stalkăreala pe Facebook. Nu prea fac asta şi nici nu îmi doresc.

2. Dacă nu - Facebook ştie, Facebook scrie! Da - scrie. "London, UK". Uau, Londra? Pare plauzibil, omul are nişte poze cu Londra din 2010. Daaar toate cele din ultimii 2 ani sunt cam împreună cu oameni din România ÎN locaţii din România. What gives?

Everyone's on it.

Don't you just hate all the times you've tried to find out why and when did Scotland join England to form the Kingdom of Great Britain, or what's the difference between the United Kingdom and Great Britain and all around you there's screaming and girls having a... party?!?

Seems to happen so often sometimes...

----

Oh great, weird guy who wants to hook up with someone just came in. Awkward++.  Stupid questions + boring mundane discussions to fill the spaces between awkward. Can't wait.

Îmi moare tot căcatul de avînt şi-o să umplu golurile cu cinism.

/ˈju: nəʊ ˈwʌt aɪ miːn? No?

"punky electronica.. kind of grime....kind of like...new-wave grime...but kind of maybe like more broken beats, but kinda dubby broken beats...but a lil bit kind of soulful....but kind of drum'n'bassy, but kinda more broken drum'n'bass like more broken beats. but break beat kind of broken drum'n'bass. Kind of.... "

Nostalgia critic: 2008

Am dat accidental peste un review al anului 2007 din perspectiva mea. Şi in ton cu apatia legată de scris pe care o am o să-l repostez, pentru că îmi pare amuzant. Recunosc o regresie la două dintre "realizări".

31 dec. 07:

Faţă de începutul anului:

- arăt mai bine!
- mi-au apărut nişte mici 'commitment issues'... spre a căror rezolvare privesc cu încredere, pentru că mă ştiu capabil de a rezista psihic la probleme identificate sau dependenţe (de orice natură)
- mi-a crescut barba! (linia asta va genera cele mai multe comment-uri... :P)
- îmi evaluez ceva mai bine şi realist prietenii, pe care îi şi accept mai bine WYSIWYG (acronim folosit în programare care înseamnă what you see is what you get)
- îmi arăt mai mult aprecierea faţă de persoanele importante din viaţa mea
- totodată reuşind să mă gândesc mai mult la mine şi la binele meu
- am crescut mult în gândire şi independenţă
- nu destul, totuşi.


De la 2008 vreau...

- o slujbă care să-mi placă Să zicem. Nu pot spune că nu a ieşit pasenţa - în afara detaliului că îmi doream totuşi o ultimă vară în care să nu lucrez 8 ore pe care nu am primit-o.
- examene luate din prima!!!  Nu cred că a fost chiar aşa, dar totul s-a rezolvat cu bine până la urmă. Şi deja fiind anul III nu mai aveam probleme cu stresul. Tehnic examenele mi-au fost luate din prima! Prima dată când m-am prezentat. Asa mai merge formularea.
- management mai productiv al timpului Încă e pe mai multe liste to-do.
- mai multe ieşiri cu prietenii Succes parţial, şi pe perioade.
- why not? love. 2008... hmmm. Una bucată very wrong person, una relaţie care nu era ce trebuia să fie. Nu vreau să fiu rău, dar aş fi fost deştept să stau în banca mea şi probabil singur atunci.
- să mă simt bine în 1 ianuarie!! nu ca acum ( răcelul :(( ) Meh.
- să nu mor Succes deplin.

@->->-
Şi cumva am încheiat cu asta. O chestie care mă face să mă simt chiar optimist şi vesel. One might say it's right up my alley.

I'd like to take advantage of this early opportunity to wish all of you an enjoyable Christmas season and a happy New Year filled with good fortune!

Of course I realize this can't happen for everyone. Some of you are going to die next year, and others will be crippled and maimed in accidents, perhaps even completely paralyzed. Still others will be stricken with diseases that can't be cured, or will be horribly scarred in fires. And lets not forget the robberies and rapes! ...there'll be lots of them. Therefore many of you will not be able to enjoy the happy and fortunate New Year I'm wishing for you.

So just try and do the best you can.

Tarzan

“Tomorrow they will announce that Puyol will be out for 10 months. On Thursday it will be three months; Friday down to one. On Saturday he will be ‘doubtful’. On Sunday he will play.”

"When Puyol will eventually die, he will be out for 6 weeks"

Anne Braden

Years later,
She found herself
Mississippi bound to help
Stop the legalized lynching of
Mr. Willy McGee.

But they couldn't stop it,
So they thought that they'd talk to the governor about what'd happened
And say, "We're tired of being used 

As an excuse to kill black men."
But the cops wouldn't let 'em past
And these women, they struck 'em as uppity
So they hauled 'em all off to jail
And they called it protective custody.
Then from her cell
She heard her jailers
Grumblin' about "outsiders".
When she called 'em out
And said she was from the south, they shouted,
"Why is a nice, Southern lady 

Makin' trouble for the governor?"
She said, "I guess I'm not your type of lady,
And I guess I'm not your type of Southerner,
But before you call me traitor,
Well it's plainest just to say:
I was a child in Mississippi
but I'm ashamed of it today."

([Anne Braden:] And, all of a sudden, I realized I was on the other side)

Flobots - Anne Braden

http://comm.louisville.edu/abi/who-was-anne-braden/

RE:GENERATION first look

O să mă uit la RE:GENERATION, un documentar-proiect al... Grammy-urilor care încearcă să ia 5 artişti din diferite genuri şi să-i cupleze cu 5 DJ să lucreze împreună. Vreo 2 zile, aşa.

Audio gratuit cu rezultatul: http://regenerationmusicproject.com/#

 Si intreg documentarul: https://www.youtube.com/watch?v=f_4UQWZmfwg

Prime impresii după ce am ascultat melodiile, urmând să revin după vizionare cu impresii mai generale:

Pretty Lights a tras paiul cu Country drept urmare a colaborat cu Dr. Ralph Stanley (nu-l ştiu) şi cu LeAnn Rimes pentru Wayfaring Stranger. Rezultatul îmi pare... pretty. O melodie care se poate asculta şi am impresia că aş mai căuta Pretty Lights, de la care mai ştiam un remix/mash-up intitulat Pretty Lights vs Radiohead vs Nirvana vs Nine Inch Nails. 7/10.

The Crystal Method s-au interesat de R&B cu Martha Reeves (aparent o veterană a genului) şi The Funk Brothers pentru I'm Not Leaving. Drăguţ, deşi îmi pare că s-au băgat puţin prea mult în melodie. A ieşit într-adevăr o melodie actuală. 5/10.

DJ Premier a trebuit să colaboreze cu Nas la hip-hop sau muzică clasică. Can't tell. Au cooptat şi orchestra simfonică Berklee pentru Regeneration. Am sentimente amestecate aici. Poate fi foarte interesant DACĂ versurile au ceva Nas real în ele. Dacă nu...  5/10 pentru acum.

Mark Ronson cică a trebuit să se joace cu Jazz-ul şi deşi nu-mi dau seama ce face el mai exact în afară de aranjament, trebuie să-l aplaud ca marele câştigător de aici - cel puţin pentru mine. Habar nu am cine e tipul, dar a făcut ceva foarte tare: A La Modeliste, împreună cu Erykah Badu, Trombone Shorty, Mos Def, Zigaboo Modeliste şi The Dap Kings. 9/10

Skrillex a fost ales pentru Rock unde a lucrat cu foştii The Doors. Şi a ieşit un clasic Skrillex: aceeaşi melodie, pish. Eu unul nu recunosc nimic Doors de acolo; nu e nici memorabilă (nici măcar pentru cv-ul lui Skrillex), nici interesantă - melodie făcută la căşti de către "şi eu am fost solist într-o formaţie" folosind ACELEAŞI 6-7 sunete pe care le ştie. Se numeşte Breakn' A Sweat şi e a fucking disgrace, personal opinion-wise. 2/10. You can't say you're breaking a sweat when all you do is recycle. Dixit.

Btw, dacă e să te gândeşti bine... unele chestii din compilaţia aia Subcarpaţi (postul anterior) chiar sunt mai faine. Just sayin'.

Introducing Daniel Aga (stage name Danaga), din CJ.

Me gusta.
Videoclipul (fan-made) merge sau nu cu melodia, dar video >> no video.



Piesa are d/l gratuit pe http://subcarpati.com/discografie-subcarpati/
Culese din Cartier – Volumul 1

 Canalul oficial Blanoz: ""Culese din Cartier" este primul volum al șirului de compilații care scoate la suprafață, într-o lumină modernă, folclorul pe care 15 producători de renume din muzica românească l-au cules din casele și cartierele românilor și l-au conectat la ritmurile lumii actuale. Pentru că există scenă și fani, underground și mainstream, vrem să folosim această punte pentru a promova în randul tinerilor, în special, partea frumoasă din muzica noastră veche.
Multumim tuturor artistilor ce au participat la aceasta culegere!! Daca ai trimis piesa si nu e pe compilatie, inseamna ca o sa fie undeva pe urmatoarele volume, la locul ei. Multumim, auditie placuta!"
 
 Si daca asta nu convinge subscriu si prima si cea mai mare dragoste de pe compilatie, Aneb cu Georgiana - Am fost urata.