Cum ar fi dacă fiecare am avea un singur suflet-pereche alocat aleator?
—Benjamin Staffin
Există foarte multe probleme cu conceptul unui singur suflet-pereche (SP) aleator. După cum zicea şi Tim Minchin în melodia sa If I Didn’t Have You:
Your love is one in a million
You couldn’t buy it at any price.
But of the 9.999 hundred thousand other loves,
Statistically, some of them would be equally nice.
Dar cum ar fi dacă într-adevăr am ave un singur SP perfect, asignat aleator, şi nu am putea fi fericiţi cu nimeni altcineva? Ne-am găsi unul pe altul?
Vom presupune că SP ne este alocat la naştere. Nu ai nicio idee despre cine sau unde este, dar - asemeni clişeului romantic - îl vei recunoaşte din clipa în care privirile vi se întâlnesc.
Deja ne lovim de nişte întrebări. În primul rând, sigur SP încă e în viaţă? Vreo 100 miliarde de oameni s-au născut, dar numai 7 miliarde sunt încă în viaţă (adică avem o mortalitate a speciei de 93%). Dacă suntem cuplaţi aleator, 90% dintre SP noastre sunt deja moarte.
Asta sună groaznic. Dar se poate şi mai rău: un raţionament simplu ne spune că nu trebuie să ne limităm la cei ce "au fost"; trebuie să includem în calcul un număr necunoscut de "viitori oameni". Dacă e posibil ca SP tău să fi trăit în trecut e posibil şi ca el să existe în viitorul îndepărtat. Una-alta tu, SP al cuiva din trecut trăieşti în viitorul lui îndepărtat.
Aşa că vom presupune că SP tău trăieşte în aceeaşi eră cu tine. Mai mult, pentru a ne îndepărta de elementul înfiorător, vom presupune că diferenţa de vârstă dintre voi e de câţiva ani (adică mai mică decât "the standard age gap creepiness formula" - nu forma un cuplu cu nimeni mai mic decât jumătatea vârstei tale+7ani). Cu aceste restricţii, fiecare din noi are cam jumătate de miliard de posibile SP.
Dar ce se întâmplă cu sexul şi orientarea sexuală, cu cultura, cu limba vorbită? Am putea restrânge şi mai tare cercul cu ajutorul demografiei, dar ne-am îndepărta de conceptul unui SP aleator. În scenariul nostru nu ştii nimic despre SP propriu până nu îl priveşti în ochi. Fiecare avem o singură orientare sexuală - către SP.
Şansele de a te întâlni cu SP propriu sunt foarte mici. Numărul de străini cu care avem contact vizual într-o zi oarecare e greu de estimat. Poate varia de la aproape niciunul (la retraşi şi la cei care locuiesc în oraşe mici) la mai multe mii (poliţist în Times Square). Să presupunem că totuşi întîlneşti câteva zeci de noi străini zilnic (eu sunt introvertit, aşa că pentru mine cifra asta e foarte generoasă). Dacă 10% din ei sunt de o vârstă apropiată ţie întâlneşti vreo 50.000 de oameni pe parcursul vieţii. Dat fiind că ai vreo 500.000.000 de potenţiale SP, înseamnă că îţi vei întâlni SP doar într-una din 10.000 de vieţi.
Dar cu riscul de a muri singur atât de iminent, societatea s-ar putea restructura astfel încât să favorizeze contactul vizual cât se poate de mult. Am putea instala nişte benzi care să treacă şiruri de oameni unul lângă altul...
... iar dacă putem avea contact vizual prin webcam-uri am putea modifica ChatRoulette.
Dacă fiecare ar folosi sistemul ăsta 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână şi dacă îţi ia doar 2 secunde să decizi dacă eşti SP cuiva, problema împerecherii tuturor SP s-ar putea rezolva (teoretic) în câteva decenii.
(Eu am modelat cţteva sisteme simple pentru a estima cât de puţin pot fi oamenii combinaţi. Dacă vreţi să treceţi prin matematica unui caz anume vă sugerez să începeţi de aici: derangement problems.)
În lumea de azi mulţi oameni au probleme până şi să găsească puţin timp pentru dragoste - puţini şi-ar putea dedica 2 decenii problemei. Aşa că probabil doar copiii bogaţilor şi-ar permite să se joace cu SoulMateRoulette. Din nefericire pentru aceşti 1% majoritatea sufletelor lor pereche se găsesc în ceilalţi 99%. Dacă doar 1% din oameni foosesc serviciul atunci doar 1% din acel 1% şi-ar găsi SP; adică 1 din 10.000. Ceilalţi 99% din acel 1% ar avea astfel o motivaţie să atragă mai mulţi oameni către sistem. Ar putea sponsoriza proiecte cum ar fi One Laptop Per Child. Cariere cum ar fi cea de "casier" sau "poliţist în Times Square" ar deveni foarte căutate datorită potenţialului mare de contacte vizuale. Oamenii s-ar îngrămădi către întâlniri publice pentru a găsi dragostea.
Dar chiar dacă unii dintre noi petrecem ani pe SoulMateRoulette, alţii dintre noi se chinuie să prindă slujbe care oferă contact vizual cu străinii şi restul speră în noroc, doar o mică minoritate şi-ar găsi SP. Ceilalţi ar rămâne cu ochii-n soare.
Dat fiind tot stresul şi presiunea de a găsi SP, unii s-ar preface. Ar vrea să aparţină clubului celor care au găsit deja SP aşa că s-ar cupla cu un alt singuratic şi ar înscena o falsă întâlnire cu SP. S-ar căsători, şi-ar ascunde problemele maritale şi s-ar chinui să prezinte o faţă veselă prietenilor şi familiei. (Bineînţeles, asta nu se întâmplă niciodată în lumea noastră.)
Până la urmă, o lume a SP aleatoare e o lume chiar mai singuratică decât asta în care trăim. Prefer abordarea lui Tim Minchin:
With all my heart and all my mind I know one thing is true:
I have just one life and just one love and, my love, that love is you.
And if it wasn't for you, baby,
I really think that I would
have somebody else.
Sursa: xkcd.
ReplyDelete