Come taste the wine

Uneori parcă ne comportăm asemenea lui Dumezeu cu cei dragi.

"Ştii... o să-ţi îngreunez viaţa. Voi crea momente în care te vei simţi neiubit şi nefericit de-ţi va veni să-ţi iei cîmpii. Dar nu uita că te iubesc!"

Start by admitting from cradle to tomb
It's such a long, long stay
Life is a cabaret, old chum
Only a cabaret, old chum
And I love a cabaret!

cand se lasa seara

nu cred ca-s eu prea romantic, sau pentru a formula mai placut urechilor sunt 'romantic in felul meu'. cred ca sunt genul de om care apreciaza a i se spune punctual, per situatie, ce se asteapta sau doreste de la el.

fiecare sa citeasca cum o vrea, go!

Shoplifters Of The World Unite

Dintre interacţiunile care te îmbucură. Poate conţine pisici, calcule şi bani deci probabil va ajunge viral, trăiască Interweb-ul.

Aseară ajung eu la Billa în misiune specială - să cumpăr mîncare de pisic pentru că nu mai aveam deloc. Cumva ajung cu bani bine (de)limitaţi şi diverşi: două bucăţi 1 leu, două bucăţi 50 bani, 13 bucăţi 10 bani şi 4 eroice monede de 5 bani. Să tot fie 4,5 lei. Nu se mai punea problema suplimentării fondurilor/mers_pînă_acasă aşa că observ cu inima frîntă că pînă şi cel mai mic pachet de mîncare uscată se învîrte undeva pe la 4,99 lei. Awesome. Stau pe gînduri şi mă reorientez spre a îndopa Pisul o zi cu mîncare umedă, iar la finalul procesului de gîndire cîştigătorii au fost o conservă 2,19 şi un plic Friskies 1,89. 

Calcul simplu; mă opresc la raft şi sortez banii astfel încît la casă să mă "trezesc" cu fix 4,10 lei. Era aproape ore închiderii, eram singurul la casă aşa că am ales să bravez, după scanare zicînd hotărît dar cu mici inflexiuni "Şiiii.... mărunţisul!". Tipa îşi priveşte pumnul care dintr-o dată cîntărea considerabil mai mult şi zice ultima replică la care mă aşteptam: "Vai, dar tu nu mi-ai dat mai mult aici?" iar eu, surprins dar _încrezător_ în calculul mau zîmbesc (probabil "fals" ar fi un cuvînt potrivit dar incomplet, pentru că zîmbetul era doar din buze - însă o să spun "fals şi amuzat/pozitiv") şi zic "Nu", cu accentul pe N şi un u scurt. Alt gest neaşteptat, se hotărăşte să aibă încredere în mine şi doseşte banii fără a-i număra. Oricînd las mărunţis aştept pînă se termină numărătoarea fără să fiu deranjat. Înţeleg şi-mi pare ok/normal.

Nici nu contează motivul sau suma pentru care a făcut asta (ce, o ţepuiam cu... 20 de bani?!?). Sau poate dacă aduceam 18 lei în monede de 50 şi 10 bani (cum s-a întîmplat pe vremea studenţiei, cînd le ziceam 1000 şi 5000 de lei) alta era povestea dar... Mi-a plăcut încrederea. Flow-ul tranzacţiei, dacă pot romglezi povestea. Mai-mai că mi-a părut rău că nu am ţepuit-o cu 20 de bani în plus. "Ia de-aici, mă simt generos azi".

213! Safe for keepin'.
Been a while since one felt so good.

nero

Wow. Not nearly 80 minutes past on this name day and it's already surpassed every prior one in terms of feeling bad and/or sadness. In terms of finding out that there might be no implicit trust that your casual self is not one that gets himself into trouble even though empiric evidence and your current position in the world shows nothing else.

So this takes the cake. This being said, I'm left alone with my mortal enemies. The thoughts that haunt me - bank debt and not always making ends meet. Well... making it but only by increasing debt or (best case scenario) maintaining it constant. 

What numbers are we talking about? In theory moderate numbers, but if you take other factors into account there's an understandable emergent feeling of distress. Monthly mortgage aside, the numbers are 3.000 RON [bank no.1], 4.900 RON [bank no.2] and 700 RON to a friend.

 ---

I was struck today and left wanting by words with heavy implications in an area that's very dear to me which mostly accounts for the feeling bad. It's a sensitive area and well... not feeling bad is as all else: if you want it done do it yourself. Never feed on others' trust. Sounds a bit more extreme than I mean it, then again it's not nice to feed on others period <- I did have better and more successful jokes about an hour ago.

So ignoring negative feelings related towards... 

anything, really - I'm still left with the financial thoughts. But not in a contemplative "let's think conceptually about being in debt" - too many variables, in a more realistic way spanning let's say two years. It's looking bleak though and I'm not doing this in writing, so 

Aaand getting back to the meta-"today" - I've always said I hate the name day and it's true I'm never sure on which day it is - the 8th or 9th of November. I always have to go back to remembering my father's birthday (Oct 9th) and figure out "it's the other one". I also feel kinda anxious - never sure whether to "do" something with it or just let it slide. But I should admit that deep down, intimately... it is a second birthday. It is, indeed, another one of the days in which I tend to feel good by default. Of course, a large part of that is due to my mum. I always feel her wishes on this day - quite a lot more than on my actual birthday, where they feel bland. Off-colour.

Should be noted I'm quite fond of the rule that applies to name-day: you don't invite people, they invite themselves. Still sad when none turn out, though. Not because no friend might care for you enough to come by, but just because maybe you did want to have a reason to see some friends.

Well...

Dreptunghic

Când şi cine dracu' o venit cu ideea că pentru telefoane, tablete şi chiar DESKTOP-uri noi vrem (vom vrea în viitor) să avem dreptunghiuri funcţionale în locul unei icoane?

Eu încă nu am văzut niciun Android care să aibă vreunul dintre cele 5-6 ecrane plin cu widget-uri, de exemplu (widget-ul e chiar mai avansat decât un dreptunghi colorat pe care scrie "Mail" sau "Messages".)

 

Windows-ul văd că bagă tare în direcţia asta, dar ce mă miră e că ei aleg în locul unei icoane mici şi drăguţe să pună megadreptunghiul care "poate" are un icon în centru. Într-o lume în care criticii Apple urlă că iOS-ul, un SO de succes, nu e funcţional pentru că pe display-ul unei tablete de 10" (sau cât are iPad-ul) se pierde degeaba spaţiu fiind acelaşi număr de icoane pe linie, 4, ca şi la un display de 3.5" (iPhone/iPod). [poză]

Revenind la Windows, halal customizare - uite, te las pe tine să alegi CARE vor fi cele 8 pătrate de pe ecranul telefonului. Nici măcar nu sunt sigur că te lasă să le schimbi pe toate 8. 

În trecut rezoluţiile PC-ului erau de 640x480, 1024x768 şi încăpeau pe desktop câteva icoane, acolo. Care erau MARI (şi urâte) şi pentru un monitor de 14-15". Între timp rezoluţiile merg spre 1920-2600 pixeli lăţime şi icoanele suportate de Windows au variante în X mărimi - variante aspectuoase. Şi totuşi mărimea fizică de pe monitoare s-a diminuat, ajungând eu de exemplu să-mi pun probleme că "with great monitor comes great responsibility" pentru taică-meu. Adică el trecând de la un monitor mic la unul mare se trezeşte uitându-se cu ochelari la nişte icoane care dacă înainte aveau 2-3 cm acum au 1.5. Şi totuşi nu s-a plâns, pentru că se văd bine.

Dar poate pentru un utilizator prost sistemul nou cu dreptunghiuri e mai bun; mai puţine şanse de a-l strica. Dar de ce să nu ai tu de ales? Cu puţin tweaking iţi poţi dface telefonul să arate ca unul dintre cele de mai jos (tweaking + unele dintre poze sunt chiar aplicaţii; de ex. linia 2 coloana 1 l-am instalat-configurat la mine într-o oră)

Dacă îmi voi schimba vreodată părerea legată de dreptunghiuri (şi nu ştiu ce să zic. Un Windows e util la casa omului şi aş încerca şi eu 8-ul) voi reveni să-mi admit lipsa de viziune mai jos. Până atunci - lasă-mă nene să-mi văd eu de desktop-ul meu, să mut şi să învârt ce vreau pe acolo.

Everyone's on it.

Don't you just hate all the times you've tried to find out why and when did Scotland join England to form the Kingdom of Great Britain, or what's the difference between the United Kingdom and Great Britain and all around you there's screaming and girls having a... party?!?

Seems to happen so often sometimes...

----

Oh great, weird guy who wants to hook up with someone just came in. Awkward++.  Stupid questions + boring mundane discussions to fill the spaces between awkward. Can't wait.

Îmi moare tot căcatul de avînt şi-o să umplu golurile cu cinism.

Komatös

Dormitul 14 ore nu-i o soluţie.

Pro: cheltuieşti mai puţini bani, zero mâncare.

Contra: SPEECH!  Ok.

În primul rând (deşi nu mi s-a mai întâmplat asta în trecut) - te trezeşti la fel de greu ca şi la 6 ore, dar cu buzunarul mai gol când vine vorba de conştienţă. Apoi observi că nu e nicio deosebire la ochi. Adică odată ieşit la aer vizibilitatea ţi-e mai slabă decât la menţionatele 6, iar aspectul comparabil [*]. Poate ai schimbat doar linia ridată a cearcănelor pe o linie mai nedefinită care încolţeşte o umflătură de genul cărora stau actorii de film 30 de minute la machiaj. Asta fiind probabil şi sursa neclarităţii vederii; pe lângă sentimentul unui cristalin de nou-născut, incapabil să se adapteze mai avem o sursă considerabilă de lacrimi disponibilă să-şi divulge existenţa. Iupiii (mi-e dor de cuvântul ăsta; copilăria pietre). 

Şi apoi am putea ajunge la dificultăţi motrice. Presupunând că nu ţi-ai dat suferinţa acasă prin 30 de minute de exerciţii fizice (din-acelea necuantificabile pe hârtie decât poate ca desene cu omuleţi pe care nimeni nu doreşte să le vadă - hai să zicem necuantificabile în formule cu integrale!), trebuie să ţi-o dai pe drumul spre slujbă. Acolo unde te simţi tot mai departe de o carieră de scrimeur sau dansator pentru că tu ai nevoie să execuţi un dans doar pentru a ocoli poziţiile corpului care... te împiedică să respiri. Lucru normal, de altfel, nu?

Fraza pe care-am auzit-o cel mai des anul acesta.
"Martin, eşti frumos" - nu. Vezi primul paragraf. O persoană da.
"Martin, ai ochi frumoşi" - [*] nu e cazul. O persoană da.
"Martin, du-te la doctor" - motive variate dar câştigător detaşat. Numărul de persoane e din 2 cifre, chiar şi în baza 10.
"Martin, eşti radios azi" - nu ar trebui trecut pe listă deoarece câştigătorul a fost anunţat deja. Trebuie să mă îmbunătăţesc la jocuri dacă vreau să îmi satisfac cei 3/4? cititori. Zero persoane şi aştept.

Mihai Martin,

(Ex hobbyist of) Bitching and Ranting for Fun, Co.,

   a separate division than Bitching for Attn, both subsidiaries

of WBB (Whiny Bitches Doing What They Know Best, Inc)

33 Calea Soarelui, P.O. Box 300686, TM, RO.

Cu puterea a 1000 de sori

Încă îmi amintesc o seară din vara 2010.

Porcăria lumii, cred că era cu o zi sau două înaintea licenţei.

Am ajuns să nostalgie din nevoie şi pentru că o legătură mai lungă de evenimente. Se face că azi am mai spart o barieră, despre care am început a spune cuiva. Ănceput adică mi-am luat o gură mare de aer şi cu ea am rămas. Parcă nu era momentul... 

Tricouri de fotbal din Taiwan - check. Tricouri din China - check. Tricou oficial din MB - check, înaintea tuturor. Găsit un site genial de cărţi online (MB) - check, comandat probabil vreo 25 de cărţi de acolo. Câştigat ceva ghete de fotbal pe waatp - le aştept. Nu am spart încă bariera comenzilor de electronice/amazon/ebay, dar am spart azi altă barieră. Cărţi online second-hand la preţuri nesimţit de faine, unde împins am fost de nevoie, pentru că ediţia e epuizată. Abe Books - le aştept.

Şi se face că mi-am amintit eu de o carte =cică cea mai bună carte despre Blur. Am ascultat destul, de ce să nu învăţ câte ceva despre lucrurile din spatele melodiilor? Blur.

Şi tot azi, ieşind la o pauză pe balcon, am dat de o altă melodie. Din seara aceea.

Eram ca pixu'. Drept, transparent şi fără pastă - iar puţina pastă pe care o aveam dădea pe lângă şi lăsa urme groaznice pe caiet. Nervii întinşi la maxim, NIMIC scris la licenţă, proiectul... să zicem că aproape gata, Campionatul Mondial de fotbal cu 3 meciuri pe zi. Urît context. Drept urmare, de ce nu, merg pentru prima oară la un prieten să lucrăm împreună, în paralel, la licenţele aferente. Eu, cel care lucrează singur şi gândeşte şi mai singur.

Dar chiar lucrez (trăiască-mi leptocul)! Doar că psihic oscilam între "pula gat eu asta până la timp" "poate-poate" şi "poate-poate, dar fuşerit - trăzni-m-ar, nu m-am putut ţine serios de ea din timp/atîta muncă fără încununare". Feeling-ul îmi e foarte proaspăt în minte. Dar am stat, am lucrat, pînă când a venit dimineaţa şi odată cu ea oferta de a dormi acolo câteva ore. Am rămas eu să lucrez, dar acum vrei să mă şi îmbrăţişezi în somn? One step at a time, nene. Dar înainte să plec o ţigară a lui însoţită de o melodie - una dintre alea care într-un fel sau altul îţi schimbă viitorul, ultima piesă dintr-un puzzle de 3000 de piese, ultima statuetă din San Andreas - ceva în gen. Digital Controller, ritm, bas - mi-a gâdilat perfect lipsa de somn şi oboseala psihică. 

Dar tot am plecat, ascultând pe drum Blur - doar reîncepusem prin mai discografia, "de data asta mai atent". Şi se face că pe drumul de 15 minute până acasă şi audiţia de faţă îmi părea că atinge ultimele celule din corpul meu vlagă-less. Şi toate gândurile... aşteptările... Dar taman atunci am căpătat mai multă determinare decât am avut oricând în viaţă! Şi mă şi simţeam bine. Energic! Chair cu chef de harţă... Lord of the feelings, Master of the 5AM darkness, Viitorul îmi e în faţă, Îi voi face pe toţi apropiaţii mândri (sentiment foarte bine corelat cu altul, anume că simţeam cu adevărat că sunt o influenţă bună în viaţa unora, că îi ajut să stea pe linia de plutire, că pesimismul inerent e o aiureală etc.). Şi mă simţeam bine! Responsabil. Chiar şi în bani. Cu puterea a 1000 de sori.

Bineînţeles că ştiu că în atitudine stă acea putere, atît a ta cît şi de a influenţa pozitiv oamenii. În atitudinea ta de a fi "sus" fără a privi la alţii în jos. Nu neapărat contează să ştii.

Oricum - cred că dacă e să reduc toate sentimentele, gândurile, anxietatea, epuizarea fizică la un punct aşa cum alţii au redus în formule planete întregi la un punct adimensional cu masă m - ăsta e cel mai important-fericit moment al meu. Când eram şăf. Al meu în primul rând.

P.S. But what happened next, M.? 

Kids, it's a studied fact that people aren't interested in long stories and there's a point where a text goes from "just right" to "ok" and then "this guy wants us to be free editors of his life story", or as you lot put it TL;DR. E.g. Aw, fuck off.

Oh - this is cool too.

Damn it!

Imagine a situation where someone lacks something. Something which you have, but the situation calls/relations arent's right/his pride is too big so you can't help. You're helpless and definitely not helpful.

Which makes you angry, so you tell yourself out loud "Well it's not my fucking fault!" which... technically, isn't. But that's still not helpful and you know you're only telling yourself that in a desperate attempt to not feel as bad. And this invalidates the thought: "reality" doesn't matter; it doesn't matter whete the "truth" lies, whether technically it is or not your fault. The fact your psyche yells out that phrase is a sign you want to do more. You're not contended with the way things are.

So you just go back to a "Damn it!". And anger. Built up inside. 

Building up.
Inside.

Fragment de autobiografie

Stau la ultimul etaj într-un bloc ultra
Dar nu mă invidiaţi, fraţilor,
am nimerit între doi locatari
care-mi fac numai zile negre:
Cel-de Sus uită mereu robinetul deschis
în cerul său
şi-mi inundă tristeţea care se tot umflă
precum parchetul;
Cel-de-Jos este şi mai ciudat:
Îmi bate în calorifer din te miri ce
de nu mai îndrăznesc să intru
nici măcar în istoria literară
de teamă să nu scârţâie cumva uşa
şi să-l deranjeze pe imbecil.

(Spiridon Popescu)

16 bit

Fiecare lucru frumos trait te jefuieste.

Karma exista in lume nu pentru ca exista karma, ci pentru ca suntem programati sa cream un balans intre trairi. Cu cat mai fericit un moment, cu atat mai mare dezamagirea experientei urmatoare. Nu poti recrea frumusete, trebuie sa o descoperi. Altundeva. Altcumva.

Trairile sunt unice.

Iar eu jefuit.

*UNF Despre blur.

~(draft mai vechi, complet UNFinished)

Albarn are o puternică alienare în muzică. Înainte o simţeam doar prin atmosferă şi sunete... acum însă o observ şi în versuri. 

Iar mie îmi pare că îl înţeleg bine. Ce înseamnă asta? Că ma pot transpune în muzica lui sau că o resimt si sunt la rîndul meu alienat? 

Simt un efect similar cu ocs doar că parcă mai puţin zîmbit. O întrebare validă - reflectez muzica tristă sau o refractez/asimilez?

Aprilie 2010 - "Fiecare are un stil şi preferinţe. Al meu cred că e predispus a inţelege foarte bine trupa asta. We click. Alţii au cu alte trupe (cu care nu am eu) sentimentul ăsta.... şi in final fiecare e meritorie. Dar eu  nu pot vorbi de alţii pe care nu îi înţeleg, însă pot vorbi de ăştia! Au niste chestii geniale. Nici nu ştiu dacă să-mi pară rău că nu pot prinde atît de bine şi alte formaţii care nu-mi plac sau să-mi pară rău că alţii nu o prind pe asta..

Eu nu l-am văzut aproape deloc pe Albarn cîntînd şi nu m-am prea uitat la concerte cu el.dar pot să jur că ştiu exact ce expresie facială are şi cum arată pe scenă. "

Toţi suntem nişte...

Am simţit poate pentru prima dată în timp ce citesc o carte că vreau s-o recitesc! Concomitent; nu mai am răbdare, o vreau chiar în clipa asta!

E cartea mea! singura carte pe care-o posed şi pe care, ironic, nu o pot reciti. Nu acum, cel puţin. Ea va curge doar pînă la final acum...

Because when the smack begins to flow ~ I really don't care anymore

(Lou Reed)

~draft

Uneori mă trezesc revoltat. Într-un fel mă deranjează "sex bias"-ul... De ce eu ca bărbat văd femeile diferit şi sunt incapabil de a trata toate persoanele la fel? De ce suntem iremediabil atraşi de sexul opus şi nu şi de cel propriu? Ca să se înţeleagă ce spun ar trebui să dezvolt şi nu sunt dispus să fac asta acum.

Dragostea. 

Utilitarismul, tendinţa de a evalua lucrurile prin prisma utilităţii aduse mi-a părut o idee bună primele 30 de secunde în care am auzit prezentat conceptul (de către Colin McGinn, un american). Apoi mi-am dat seama că acesta presupune multe lucruri care îmi par absurde.

Doar că în istorie mulţi au studiat utilitarismul şi s-au declarat adepţi al lui. Prin vocea lor cred că ar putea fi argumentat că din moment ce dragostea oferă puţine cazuri de happy-end şi aduce infinit mai multă suferinţă în lume... poate ar trebui abandonată. Ca şi concept. (La fel cum pentru noi românii ar trebui abandonată noţiunea de fotbal la nivel de naţională...)

Să nu mai considerăm dragostea şi tot ceea ce presupune ea o opţiune, o variantă, o alternativă.

Utilitarismul... 

E amuzant să te gândeşti la mai multe lucruri radicale cum ar fi propunerea mea absurdă şi. uimitor să simţi că atâtea gânduri pot fi pur şi simplu invalidate - la ce? La vederea persoanei iubite.

Care în cazul de faţă e o fată.

"One day I'm gonna lose the war."

Îmi pare că dacă e să privesc la viaţa mea şi la cele spuse prietenilor, la toate credinţele şi îndemnurile mele ar fi foarte interesant să sfârşesc un dependent de heroină. Departe de lume, de cunoştinţă, nu şi de durere.

Ar fi doar un final care ar ilustra superb Futilitatea.

Nu e ceva ce-mi doresc.

Dar ar fi artistic.

"De data asta stau cuminte si observ"...

E doar genială.

Tots unis fem brisa marina

[...]

Suntem fiinte irationale care se chinuie sa caute sens.
Nu pot sa nu ajung cu gandul la discutiile pe care le-am avut cu Jorje la Canapele. Intr-un mod ciudat, desi nu a fost nimic nou pentru mine acolo am reusit sa ne concretizam gandurile despre sensul vietilor noastre intr-o forma coerenta. Poate ar trebui sa vorbesc doar in nume propriu. Mi-ar placea sa pastrez. momentul acela sau macar sa stiu ca mai ajung in acea stare de spirit. Of, Timisoara, tu asta nu mi-ai dat. Cand esti "acasa" timpul e pur si simplu mai pretios. Am impresia ca eu trag de el dar de fapt el ma fura.

[...]

Slow Down

Ne convine tuturora
Plimbandu-ne spre "tinta"
Orbi sa fim la lume
si ea catre noi.

M-am saturat sa nimic!
Imi pun ochelarii fumurii
Ca vreau sa vad.
Vreau sa vad, vreau sa vad, vreau sa vad.
Oameni si zambete, ignoranta, prostie, inocenta si barbarism;
laturile mele ingropate sub ratiune.

Cultura populara e plina de powerpointuri, proverbe sau zicale de bine care incearca sa pastreze grosul turmei pe linia de plutire [nu spun asta pejorativ]. Sa o tina departe de depresia naturala. E oare depresia naturala? Sau e doar un produs secundar al inmultirii noastre si al tot mai numeroaselor decizii pe care trebuie sa le luam in conditiile date?

Uneori intrebarea care ma obsedeaza nu
E ce, ci "cand?"
Cand vreau? Vreau in trecut
Sau poate in viitor.
Viitorul e o himera. Viitorul e amagire.

Sunt plin de sentiment.
Fara etichete, nu vreau sinonime antonimice
gen iubire si ura; sentiment
Care face timpul lent
Iar mie imi da viata.

Armada răceală

Priveam pliculeţul de Coldrex şi nu ştiu de ce mi-a părut o întrebare foarte legitimă

"ăsta de ce nu se trage pe nas?"