Cred ca e un simptom al comportamentului obsesiv-compulsiv.
Astazi iarasi mi se repeta un anumit acord dintr-o melodie in cap. La fiecare cateva minute era ca si cum melodia voia sa fie ascultata din acel punct. Nu-mi dadeam seama daca era doar ambianta ei care ma cuprinsese si imi definea ziua sau era si altceva. Oricum, intr-un fel simteam ca ceva e incomplet.
Vine iarasi seara, cu aceleasi nemultumiri si ganduri, doar ca spre deosebire de celelalte astazi vreau sa si ascutl ceva inainte sa ma culc. O melodie e deja pauzata, inca de dimineata. Apas play si aud - bineinteles - exact acordul. Cel pe care creierul meu il astepta toata dupa-masa.
Ciudatenia ar putea sa ma faca sa cred in Dumnezeu, sa ma enerveze sau sa incep sa cant. Plaja larga de rezultate posibile... Eu ma simt doar implinit. Atat.
Faina melodie.
----------------
... Melodia in cauza se numea "Headist/Into Another". In ea apare si o referinta la o inscriptie de pe un mormant in opera lui Kurt Vonnegut:
And in a clinical term
"I hear," it said
"Everything was beautiful, but nothing hurt"
Cautand acum o imagine cu inscriptia din carte in cauza am dat de citatul acesta:
"No matter how corrupt, greedy, and heartless our government, our corporations, media, and our religious and charitable institutions may become, the music will still be wonderful ....If I should ever die, God forbid, let this be my epitaph:"
'The Only Proof He Needed
For The Existence Of God
Was Music'
--Kurt Vonnegut
Bineinteles, pentru citat Vonnegut e un idiot. Dar asta nu inseamna ca citatul e urat.
