99 de posibilităţi

În fiecare zi mă învîrteam în jurul soarelui pînă ameţeam.

(Iulian Tănase)

I'm so bored with the U.S.A.

Stop fuckin' watching any 'teen movie'. They've surpassed cliche, built up towards enematic. Not sexy; soft porn-y. There's only one direction of appreciation from the moment one of them made you sick. It's not up the shitter; it's straight down mixed with crap.
Dumbass americans.

Better watch a british adaptation about how culture created by man fails. So... murderous children, huh?

This conflict might be expressed in a number of ways: civilization vs. savagery, order vs. chaos, reason vs. impulse, law vs. anarchy, or the broader heading of good vs. evil.

Of course 27 years later came the American adaptation, fucking the novel up.

...But what can I do?

Simpleton.

O concluzie pripită îmi spune că democraţia e soluţia. Adică 'vocea mulţimii reprezentată de câţiva 'aleşi' '.  De ce?

--- Sadly,

Most people are like zombies.

M-am crucit astăzi vâzând câţi oameni se crucesc la o curba a troleibuzului. Ce văd ei şi eu nu?... Sfârşitul Lumii? Sau... o simplă biserică.

Zombies.

Cadavre care plutesc prin existenţă. They don't give a crap about this world or how it works, know nothing about their own religion - which, incidentally, they declare themselves highly devoted to, have no opinion about and don't question anything - but it's ok, since they... don't or maybe really can't give a crap about this world o[...]

Şi... culmea. Chiar aceşti zombi sunt spiteful, de-a dreptul urâcioşi. Asta se manifestă mai ales în invidie şi lipsă de toleranţă. Simt nevoia de a se lua la harţă, de ce oare? ... Pentru a simţi şi ei că trăiesc? Păi nu tocmai ei trăiesc prin televiziune, reality-show-uri, văzând cum trăiesc cei bogaţi (şi poestindu-mi mie a doua zi, dar asta ca o paranteză) într-o mişcare oarecum masochistă. E 'fix'-ul lor...

----

Şi dacă trăiesc prin alţii merită să şi gândească prin alţii. Prin reprezentanţi. 

Iar ca o altă paranteză, eu încă nu înţeleg cum reuşesc unii să se proclame buni +creştini, să meargă toată ziua la biserică iar apoi să fie rasişti. Până şi apa prin albie lasă urme. Ei ce fac în ciurci? Aud, dar nu ascultă? Fuckin hyporites.

Closet Romantic Rencărcat

La vederea username-ului rencarnat mi-am simţit logica pusă la zid; este vorba de ren carnat sau de ren cârnat? Întrebarea care se pune, totuşi, ar fi 'oare meriţi viaţă veşnică dacă nici reîncanat nu poţi scrie?'. Sau poate la Judecata de Apoi ar trebui să auzi 'ne pare rău, am decis să mergem în altă direcţie.'

Paradox

Now, if you believe that the universe is not arbitrary, but is governed by definite laws, you ultimately have to combine the partial theories into a complete unified theory that will describe everything in the universe. But there is a fundamental paradox in the search for such a complete unified theory. The ideas about scientific theories outlined above assume we are rational beings who are free to observe the universe as we want and to draw logical deductions from what we see.

In such a scheme it is reasonable to suppose that we might progress ever closer toward the laws that govern our universe. Yet if there really is a complete unified theory, it would also presumably determine our actions. And so the theory itself would determine the outcome of our search for it! And why should it determine that we come to the right conclusions from the evidence? Might it not equally well determine that we draw the wrong conclusion.? Or no conclusion at all?

Stephen Hawking

"Think about the strangeness of today's situation.

Thirty, forty years ago, we were still debating about what the future will be: communist, fascist, capitalist, whatever. Today, nobody even debates these issues. We all silently accept global capitalism is here to stay. On the other hand, we are obsessed with cosmic catastrophes: the whole life on earth disintegrating, because of some virus, because of an asteroid hitting the earth, and so on. So the paradox is, that it's much easier to imagine the end of all life on earth than a much more modest radical change in capitalism.

Slavoj Žižek

Gimme a prisonBreak

Încep să cred că serialul ăsta îi făcut numai pentru Scofieldo-groupies. Bineînţeles că dacă peste 'două zile' trebuie să dea marea spargere, i se programează o tumoare pe creier 'mâine'. Hai să plângem cu toţii şi să depănăm poveşti emoţionante despre un personaj care două serii a fost negativ, iar a treia umilit. Cred că dacă mă mai uit mult, voi afla că de fapt şi mie mi-a salvat cândva viaţa. Ce om bun!

- Asta da, mă! Ghici ce?... Trebuie să-l opereze pe creier. Şi chiar înainte să pună mâna pe 'Scila'.

- 'Scila'!  'Scila'!  Parcă-i un animal mic!!! 

- Sau o boală venerică, de ce nu? SIDA... gonoree... scila!

This is more and more like a car crash. Terrible yet I find difficult to just look away.

Destul. Mă retrag înainte să îmi las şi eu 'Scila' pe toţi pereţii.

Summertime/ And the livin's easy

Dan
(Fost) Căpitan de An.

Într-o lume cu mult Soare, făra boare...

Parcă decedează;

Îi IARNĂ!!! Vreau vreme în consecinţă!

Doamne, dacă-mi eşti prieten

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Cum te lauzi la toţi sfinţii,

Dă-i în scris poruncă morţii

Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

N-asculta de toţi zurliii,

Dă-i în scris poruncă morţii

Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Nu-mi mai otrăvi ursita,

Dă-i în scris poruncă morţii

Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Cum susţii în gura mare,

Moaie-ţi tocul în cerneală

Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,

Când şi-o ascuţi pumnalul,

Să-l înfigă-n mine, Doamne,

Şi să lase-n viaţă calul.

(Spiridon Popescu)

*În interpretarea lui Eusebiu Ştefănescu:

They used to call him "Mr. Special"

O melodie care aduce un zâmbet pe buze, scrisă - ironic - fără acel zâmbet. Melodia unui tânăr din Kingston despre 'visul' său. A 'jamerican' dream. Anume - de a reuşi în viaţă şi de a scăpa din sărăcia care-i cuprindea familia de generaţii întregi. Aidoma unui fotbalist brazilian, Roman freca menta într-o ţară care-şi căuta identitatea, profitând de independenţa câştigată în urmă cu 14 ani.

Jamaica 1976-1962 = 14 ani = 2003-1989, România... când lucrurile începeau, cât-de-cât să 'meargă'. Nu ştiu dacă 14 e un număr magic, însă pentru Roman a fost; cu această melodie a dat lovitura. Natty actually Sung Hit Songs.