Poliça

Lunea mea/Soarele meu. De ce-ar conta dacă e sau nu luni?

Plot twist în Expoziţiune: Cycle-ul din poză nu se referă la ciclul din prima secţiune de postare. If you think that, then you are truly lost.

O vreme tot împuiam capul prietenilor cu ciclul de 28 de ani. Cred că singurul motiv pentru care nu o mai fac este că deja am spus multora de el şi şansele de a mai informa pe cineva vs. a auzi "da, ştiu, mi-ai mai spus" sunt statistic prea mici iar ratele mari de eşec nu mă atrag.

Treaba cu ciclul de 28 de ani, în mare, spune că o dată la fiecare 28 de ani trecem prin fiecare combinaţie de zi a lunii - zi a săptămînii. Şi că fiecare al 28-lea an e identic d.p.d.v. al dispoziţiei zilelor. 

Acum ani identici tot sunt - de exemplu 1986, anul naşterii mele a avut ani identici 1997 şi 2003 - toţi trei începeau miercurea şi aveau 365 de zile. Dar să pot spune că am încheiat un ciclu solar (parcă aşa îi zice) trebuie să aştept pînă... vinerea viitoare.

Există bineînţeles asteriscuri, cum există şi la calendarul gregorian o groază, dar numărul de 28 e dat de faptul că există 7 zile într-o spătămînă şi de faptul că un an bisect apare la fiecare 4 ani. 7x4=28 presto.

Fără existenţa anilor bisecţi am avea un ciclu la fiecare 7 ani pentru că, în caz că aţi ratat, 365 de zile lasă rest 1 la împărţirea cu 7. Asta înseamnă că un an are 52 de săptămîni şi o zi. Anul ăsta a început miercurea, anul viitor va începe joi etc. În mod normal în 7 ani ajungem iarăşi la un an care începe miercurea. Dar acel an bisect strică secvenţa; exemplu: 2014 începe miercurea, 2015 joia, 2016... sîmbăta. See what God did there?

---

Ceea ce mă aduce la întreg scopul postării:
M-am angajat în 14 iulie 2008, într-o luni. Ceea ce face să-mi fi sărbătorit ziua de 11 iulie într-o vineri; îmi place vinerea, vinerea m-am şi născut. A fost... cumva cathartic să-mi încep "cariera" (vorba vine) după ce sărbătoresc X ani într-un mod care mie îmi pare vag special.

Au trecut aproape 6 ani de atunci. 6 ani care au prins un singur an bisect, 2012. 6 decalaje "normale" ale zilelor spătămînii + 1 an bisect = fix 7, iar eu tocmai am realizat că am încheiat un miniciclu de muncă, iar aniversarea angajării mele va fi - pentru prima data - tot o luni. Aşa, ca şi etape ale vieţii...

---

Bonus level: cum era să îmi ratez ciclul de 28 de ani.

Se face că tehnic, datorită anomaliilor anilor bisecţi, calendarul gregorian pe care îl iubim cu toţii are un ciclu complet doar o dată la 400 de ani. Ideea e: dacă lunga ta viaţă cade în anumite perioade ale lui (nu prinde schimbare de secol) ai un ciclu la fiecare 28 de ani, iar dacă prinzi alte perioade ai un ciclu variabil.

Asta se întîmplă pentru că regula anilor bisecţi e muult mai complicată decît "nu, nu, nu, da".

Un an bisect e un an divizibil cu 4: 1972, 1976, 1980, 1984, 1988, 1992...

X-- Dar la fiecare 100 de ani se sare peste bisecţime (orice an care se termina in 00 nu e bisect)  ex. de ani bisecti: 1888, 1892, 1896, 1904, 1908

X------- Dar Dar la fiecare 400 de ani totuşi se ţine bisectoarea:  1988, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008.

TL;DR: Dacă eram născut cu 100 de ani mai devreme se f* ciclul. Dar pe de altă parte probabil aram ogorul, mergeam la răscoala din 1907, război mondial la împlinirea celor 28 de ani în loc să scriu pe blog - posibil să nu fi fost cel mai interesat mascul pe care-l cunosc în ceea ce priveşte "ciclul".

Salvarea

 Ar trebui să-ţi doreşti ca un fizician să vorbească la înmormîntarea ta.

Vei vrea ca acesta să vorbească familiei tale îndurerate despre conservarea energiei şi despre cum energia ta nu a pierit odată cu tine. Vei vrea ca acesta să amintească mamei tale îndurerate despre prima lege a termodinamicii; nici o energie nu este creată sau distrusă în Univers. Ea să nu uite că toată energia, toată vibraţia, fiecare joule de căldură, fiecare undă a fiecărei particule care a fost copilul ei iubit rămîne alături de ea în lume. Vei vrea ca acesta să-i amintească tatălui tău înlăcrimat că între energiile cosmosului tu ai dat tot ceea ce ai primit.

Iar la un moment dat vei spera ca fizicianul să coboare de pe amvon pînă la strana în care stă cu inima zdrobită soţia, căreia îi va aminti că toţi fotonii care au săltat vreodată de pe faţa ta, toate particulele a căror traiectorie a fost schimbată de zîmbetul tău, de atingerea părului tău, miliarde de miliarde de particule, au fost pentru totdeauna schimbate de către tine şi au sărit de pe tine asemenea unor copii. Fie ca fizicianul să o liniştească cu gîndul că fiecare foton care a fost schimbat de tine a fost adunat în detectoarele de particule care sunt ochii ei. Acei fotoni au creat în interiorul ei constelaţii întregi de neuroni încărcaţi electromagnetic a căror energie va dăinui veşnic.

Acelaşi fizician va reaminti congregaţiei cît de mult din energia noastră este eliberată sub formă de căldură. În tot acest timp probabil mulţi se vor răcori cu evantaie. Și el le va spune că aceeaşi căldură care curgea prin tine în viață este încă aici, o parte din tot ceea ce suntem, în timp ce restul jelim cel dispărut, în căldura propriilor vieți.

Conform legii conservării, nici o parte din tine nu a dispărut. Eşti doar puţin mai dezordonat. 

Amin.

(Traducere şi adaptare după o transcriere a unui discurs intitulat "All Things Considered" ţinut de Aaron Freeman la NPR în 2005)

n.t. Nu mai am răbdare/timp pentru corecturi. Sper că traducerea din mers e decentă.