FeelGood moment (Reprise)

(All fears and all worries have disappeared

Well there's nothing to worry about

There's absolutely nothing to fear

And you feel just wonderful.)

Name: Opie
Occupation: Tattoo artist.
Not a lot of artistry in this one, but just feel the song. And you'll get it.

I only count the sunny hours, brightest hours of day
I never count the gloomy hours, I let them slip away
And when the sky is dark and grey, and there's no love around
I simply just refuse to count, until sun comes around
And sweeps those clouds away
And I realize I'm awake

Sun keeps shining on

Mă folosesc de melodia asta atunci cînd mă râcâie/enervează unii. Pentru a-mi aminti că nu trebuie să-mi internalizez proasta dispoziţie sau nervii altora (plusînd - nici ai mei). Funcţionează. Let the lovin', let the lovin' come back to me!

Cheap PSU Reviews; the funnies

The Sutai Double Power P4-500W PSU does not have anything at all in common with a modern, reliable, and efficient power supply. The build quality is abysmal, the packaging questionable, and the results are, to put it gently, a good reason to stay away from this brand altogether. Let's take a look at its second unit.

(Next unit)

 Compared to the 500 W model, the Sutai Double Power P4-750W is an even bigger shame. While its little brother shut down at low loads, at least it'd fire back up after resting a bit. The 750 W unit overheated after just a short period of testing, and was completely dead after that.

(Moving on)

The unit’s sharp edges are evidence of poor build quality, but perhaps that is to be expected from a PSU worth roughly $15. Assume, then, that you get what you pay for. In our case, that would be a 400 W PSU according to the auction we bought out. But instead we got what looked like a 420 W unit. Typically we wouldn't complain about getting more than we paid for; in this case, though, it was hard to ignore the obvious fact that we got scammed. The 420 W output was only mentioned in two places: on a small sticker on the housing and (this takes serious cojones) written by hand on the cardboard box.

 Further testing was not possible because, during a short test with a 300 W load, the PSU suddenly bode us farewell with several explosions and sparks flying everywhere. Once more, we didn’t even have our camera ready. In short: if you buy this PSU, you should not be dependent on your computer, and perhaps invest in a fire extinguisher as a precaution.

Komatös

Dormitul 14 ore nu-i o soluţie.

Pro: cheltuieşti mai puţini bani, zero mâncare.

Contra: SPEECH!  Ok.

În primul rând (deşi nu mi s-a mai întâmplat asta în trecut) - te trezeşti la fel de greu ca şi la 6 ore, dar cu buzunarul mai gol când vine vorba de conştienţă. Apoi observi că nu e nicio deosebire la ochi. Adică odată ieşit la aer vizibilitatea ţi-e mai slabă decât la menţionatele 6, iar aspectul comparabil [*]. Poate ai schimbat doar linia ridată a cearcănelor pe o linie mai nedefinită care încolţeşte o umflătură de genul cărora stau actorii de film 30 de minute la machiaj. Asta fiind probabil şi sursa neclarităţii vederii; pe lângă sentimentul unui cristalin de nou-născut, incapabil să se adapteze mai avem o sursă considerabilă de lacrimi disponibilă să-şi divulge existenţa. Iupiii (mi-e dor de cuvântul ăsta; copilăria pietre). 

Şi apoi am putea ajunge la dificultăţi motrice. Presupunând că nu ţi-ai dat suferinţa acasă prin 30 de minute de exerciţii fizice (din-acelea necuantificabile pe hârtie decât poate ca desene cu omuleţi pe care nimeni nu doreşte să le vadă - hai să zicem necuantificabile în formule cu integrale!), trebuie să ţi-o dai pe drumul spre slujbă. Acolo unde te simţi tot mai departe de o carieră de scrimeur sau dansator pentru că tu ai nevoie să execuţi un dans doar pentru a ocoli poziţiile corpului care... te împiedică să respiri. Lucru normal, de altfel, nu?

Fraza pe care-am auzit-o cel mai des anul acesta.
"Martin, eşti frumos" - nu. Vezi primul paragraf. O persoană da.
"Martin, ai ochi frumoşi" - [*] nu e cazul. O persoană da.
"Martin, du-te la doctor" - motive variate dar câştigător detaşat. Numărul de persoane e din 2 cifre, chiar şi în baza 10.
"Martin, eşti radios azi" - nu ar trebui trecut pe listă deoarece câştigătorul a fost anunţat deja. Trebuie să mă îmbunătăţesc la jocuri dacă vreau să îmi satisfac cei 3/4? cititori. Zero persoane şi aştept.

Mihai Martin,

(Ex hobbyist of) Bitching and Ranting for Fun, Co.,

   a separate division than Bitching for Attn, both subsidiaries

of WBB (Whiny Bitches Doing What They Know Best, Inc)

33 Calea Soarelui, P.O. Box 300686, TM, RO.

Intalnire

... la care el, nemaistiind ce sa zica pentru a rupe tacerea isi lua inima in dinti:
-  Anul trecut pe vremea asta purtam izmene

Poveste second-hand de cafeteria

El catre Ea > Auzi... ce coafor cunosti unde sa merg si sa ma simt om important?

Timpul trece greu.

Oamenilor care se plang ca timpul trece greu ar trebui sa li se interzica a se scalambai ca le trece viata, ca sunt batrani la 25 de ani etc. Sa plateasca penalitati.

Dar daca nu faci nimic cu timpul trece greu, dar rapid.

Kein freizeit; ma intorc la NUMARAT DE FISIERE.
1, 2, 296.
E dragut sa ai de lucru in timp ce-ti instalezi cancerul si tunelul carpal.

Ar trebui sa NU imi fac din problemele tuturor problemele mele.

Totul sub soare

Una dintre constatările care reies din cel mai superficial studiu al istoriei lumii este că bunul-simţ capătă voturi puţine.
--T Fischer

Domnul Sicriu e tare la principii

[...]
     I-am recomandat nişte Diogenes Laertius - asta i-ar închide gura. Dar era o librărie mică, unde aveau o mulţime de cărţi cu diete de tot felul şi memorii de politicieni şi actori, plus nişte romane cu femei goluţe pe copertă. 

     Hube s-a uitat bine pe toate rafturile şi pe urmă s-a dus spre vânzător, care arăta şi era îmbrăcat ca un conferenţiar începător de sociologie.

     - Nu văd sectorul de filosofie, a zis Hube, cu acea rezonanţă stinsă în care ajunsesem să recunosc vocea lui de făcut scene.

    - Nici nu există, a replicat vânzătorul, extrem de neserviabil şi minimalist în răspuns, din moment ce îşi canaliza conştinenţa într-o revistă.

     - Atunci unde găsesc nişte Diogenes Laertius? a întrebat Hubert, cu ceea ce aş putea confirma acum că era o mică speranţă ca, totuşi, DL să nu-şi facă apariţia pe neaşteptate.

     Vânzătorul era în spatele unei tejghele joase, iar mie mi-a trecut prin minte că n-ar fi fost exclus să asist ocular la mult-slăvitul şut peste tejghea.

     - Nu găseşti.

     - Adică n-ai nimic de Diogenes Laertius? a zis Hube, indignat şi încântat în acelaşi timp.

    - Parcă are cineva? a spus vânzătorul, fără să-şi smulgă pupilele de la revistă, sau să fi dat o nuanţă de regret cuvintelor lui, sau să încerce totuţi ceva, poate să se ofere să comande nişte DL, ori să recomande vreo altă librărie prin apropiere unde s-ar fi putut să existe aşa ceva, nu, dimpotrivă, folosind un ton care năzuia să blocheze complet orice eventuală întrebare sau conversaţie. 

     Una dintre trăsăturile capitalismului avansat este faptul că, în general, angajaţii din sistem sunt nişte oameni pe care nu-i prea preocupă ideea să vândă ceva - una dintre consecinţele unei societăţi unde, din păcate, oamenii nu mor de foame dacă îşi pierd slujba.

     Se vedea acolo o minunăţie de teanc de cărţi pentru diferite diete.

     - Cum pot să slăbesc, profule?

     - Mai puţină mâncare, mai multă mişcare.

     Sunt tare la principii.

    - Ai auzit? Omul acesta ştie ce spune. De ce nu arunci la coş toate mizeriile astea şi nu aduci nişte cărţi adevărate? Dacă lumea are nevoie de sfaturi pentru slăbit, poţi să le dai foarte bine în această formulă uşor de ţinut minte. În felul acesta, poţi mai eficient atât clienţii, cât şi literele. 

--T. Fischer

Aaaand... that was it.

- Cum o mers treaba cu fata aia?
- Bă... ştii genul de oameni cu "deci", "serios" şi "sincer"?

Maşin de vnz

Şefa mea de echipă discutînd cu soţul a cărui maşină voia să o vîndă:

- Fetele de la tine de la firmă nu vor maşină?
- Nu
- Impune-le!