Salut, sunt frigul

Laura: pana la 4
Laura: si dupaia am mers prin centru am luat ceva de papa si am continuat drumu
Laura: aaa
Laura: si am INGHETZAT
Jimmy: da, stiu, eu cu misu am fugit pana la un taxi
Laura: nu nu...noi am avut coaie
Laura: :))
Laura: mai bine nu aveam

Şi-aşa mai departe

SOŢIA: Eu tot am să te-ntreb. De ce nu se schimbă nimic şi de ce am impresia că nici nu se-ntîmplă nimic?

LUCIDUL: Ne-ntîmplăm numai noi, dacă nu te şochează gramatica.

SOŢIA: Condamnă-mă şi pe mine mai repede.

LUCIDUL: Te comdamn ca şi pe ceilalţi.

SOŢIA: La ce-are să folosească?

LUCIDUL: La menţinerea constanţei celor cu prea mult humor pentru a deveni eroi şi prea blazaţi pentru a deveni oameni de acţiune. Spinarea lor nu se frînge dintr-o dată, se rupe încet, vertebră cu vertebră. Le-o frîng alţii.

SOŢIA: Atunci de ce să mai plec de-aici?

LUCIDUL: Fiindcă aici ai putea să rămîi cu o convingere falsă, că mai poţi păstra cîteva vertebre întregi.

SOŢIA: (pipăindu-şi spinarea) Mă doare.

LUCIDUL: Spre deosebire de alte categorii, pe voi vă doare.

Toţi suntem nişte...

Am simţit poate pentru prima dată în timp ce citesc o carte că vreau s-o recitesc! Concomitent; nu mai am răbdare, o vreau chiar în clipa asta!

E cartea mea! singura carte pe care-o posed şi pe care, ironic, nu o pot reciti. Nu acum, cel puţin. Ea va curge doar pînă la final acum...

"Cu cîte-o aripă frîntă, cu cîte-un picior rupt, aşa se zboară în lumea asta", se gîndea Cristu... 

(Mînzul)

Candidaţii la fericire

1950: 

- Ah, gre' viaţa. Da ce să-i faci... Asta ni-i menirea.

2010:

- 'Ai ce-mi cade păru'. Stai să-mi caut un tratament de păr. *google*

Mona

În mod obişnuit, cînd erau numai ei, ai casei, Mona se obişnuise să i se spună "taci din gură că spui numai tîmpenii", ceea ce nu ar fi vrut să audă copiii. Decît să stîrnească asemenea reacţii, Mona îşi redusese conversaţia la strictul necesar. Cînd aveau musafiri sau cînd mergeau în vizite, căuta să treacă neobservată.

Luîndu-şi drept învăţătură de viaţă faptul că pe lumea asta nu sînt toţi oameni frumoşi, nici sănătoşi, nici fericiţi, Mona îşi concentrase existenţa în jurul copiilor, socotindu-şi soţul un rău necesar. Căsătoria ei se număra printre acele multe, mediocre şi de durată, pe care doar moartea le desface. Cînd ieşea din casă i se părea că evadează dintr-o puşcărie, iar cînd se-ntorcea acasă îşi spunea "ne-ntoarcem iară-n cavou, bun antrenament pentru viaţa de veci".  (după I.V.)

Beau apă, cresc

Deci trăiesc

Now I usually avoid online RPGs because i think they're all a bunch of pointless time wasters for socially maladjusted freaks with self-diagnosed Asperger Syndrome, but i'm happy to say that Tabula Rasa caused this policy of mine to completely... stay exactly the same.

--Ben "Yahtzee" Croshaw

* wiki: Asperger syndrome is an autism spectrum disorder that is characterized by significant difficulties in social interaction, along with restricted and repetitive patterns of behavior and interests.

Something about England

I saw a dirty overcoat
At the foot of the pillar of the road
Propped inside was an old man
Whom time could not erode

-- nu eu

Because when the smack begins to flow ~ I really don't care anymore

(Lou Reed)

~draft

Uneori mă trezesc revoltat. Într-un fel mă deranjează "sex bias"-ul... De ce eu ca bărbat văd femeile diferit şi sunt incapabil de a trata toate persoanele la fel? De ce suntem iremediabil atraşi de sexul opus şi nu şi de cel propriu? Ca să se înţeleagă ce spun ar trebui să dezvolt şi nu sunt dispus să fac asta acum.

Dragostea. 

Utilitarismul, tendinţa de a evalua lucrurile prin prisma utilităţii aduse mi-a părut o idee bună primele 30 de secunde în care am auzit prezentat conceptul (de către Colin McGinn, un american). Apoi mi-am dat seama că acesta presupune multe lucruri care îmi par absurde.

Doar că în istorie mulţi au studiat utilitarismul şi s-au declarat adepţi al lui. Prin vocea lor cred că ar putea fi argumentat că din moment ce dragostea oferă puţine cazuri de happy-end şi aduce infinit mai multă suferinţă în lume... poate ar trebui abandonată. Ca şi concept. (La fel cum pentru noi românii ar trebui abandonată noţiunea de fotbal la nivel de naţională...)

Să nu mai considerăm dragostea şi tot ceea ce presupune ea o opţiune, o variantă, o alternativă.

Utilitarismul... 

E amuzant să te gândeşti la mai multe lucruri radicale cum ar fi propunerea mea absurdă şi. uimitor să simţi că atâtea gânduri pot fi pur şi simplu invalidate - la ce? La vederea persoanei iubite.

Care în cazul de faţă e o fată.

FAIR Enough? [*]

When asked why "should the United States spend massively on arms and China refrain?" Max Boot, a senior fellow at the Council on Foreign Relations, provided a simple answer: "we guarantee the security of the world, protect our allies, keep critical sea-lanes open and lead the war on terror," while China threatens others and "could ignite an arms race"—actions inconceivable for the United States. Surely no one but a crazed "conspiracy theorist" might mention that the United States controls sea-lanes in pursuit of US foreign policy objectives, hardly for the benefit of all, or that much of the world regards Washington (particularly since the beginning of the Bush II presidency) as the leading threat to world security. 

Recent global polls reveal that France is "most widely seen as having a positive influence in the world," alongside Europe generally and China, while "the countries most widely viewed as having a negative influence are the US and Russia." But again there is a simple explanation. The polls just show that the world is wrong. It's easy to understand why. As Boot has explained elsewhere, Europe has "often been driven by avarice" and the "cynical Europeans" cannot comprehend the "strain of idealism" that animates US foreign policy. "After 200 years, Europe still hasn't figured out what makes America tick." Others share these mental failings, notably those close by, who have considerable experience and therefore are particularly misguided. Of the countries polled, Mexico is among those "most negative" about the US role in the world.

-- Noam Chomsky, Failed States

Any hope?

Steinbruner and Gallagher express hope that the threat the US government is posing to its own population and the world will be countered by a coalition of peace-loving nations—led by China! We have come to a pretty pass when such thoughts are expressed at the heart of the establishment. And what that implies about the state of American democracy—where the issues scarcely even enter the electoral arena or public discussion—is no less shocking and threatening, illustrating the democratic deficit mentioned in the preface. Steinbruner and Gallagher bring up China because of all the nuclear states it "has maintained by far the most restrained pattern of military deployment." Furthermore, China has led efforts in the United Nations to preserve outer space for peaceful purposes, in conflict with the United States, which, along with Israel, has barred all moves to prevent an arms race in space.

-- id.

Whence you least expect it...

[*] FAIR stands for Fairness and Accuracy In Reporting

"One day I'm gonna lose the war."

Îmi pare că dacă e să privesc la viaţa mea şi la cele spuse prietenilor, la toate credinţele şi îndemnurile mele ar fi foarte interesant să sfârşesc un dependent de heroină. Departe de lume, de cunoştinţă, nu şi de durere.

Ar fi doar un final care ar ilustra superb Futilitatea.

Nu e ceva ce-mi doresc.

Dar ar fi artistic.

Tot din mahalaua muzical-artistică

Într-o carte avântată însă a cărei veracitate e deschisă îndoielilor, Steven Levitt vorbeşte despre o analiză de regresie asupra numelor date bebeluşilor. Care nume au fost cele mai populare în anumite perioade şi de ce? Analiza asta poate evalua trenduri şi da pronosticuri pentru viitor - cum ar fi că cele mai populare nume în 2015 vor fi pe undeva printre Annika, Ansley, Ava, Isabel, Kate, Lara, Maya, etc. pentru fete şi Aidan, Aldo, Asher, Beckett, Bennett, Carter, Harper, Jackson, Johan, Will, etc. pentru băieţi.

Analiza devine interesantă abia când se separă numele din diferiti ani după starea socială a părinţilor şi se urmează tendinţele. De exemplu prin anii '90 Brittany era al optsprezecelea cel mai des dat nume fetelor care proveneau din părinţi de succes şi al cincilea dat fetelor care proveneau din familii într-o stare socială precară şi cu părinţi needucaţi.

Concluzia lui Levitt a fost că nu starurile vremii decid dacă un nume devine popular - ele sunt doar un sindrom, nu o cauză a evoluţiei numelor. Analiza lui argumentează că un nume începe să intre în ciclul de popularitate în familiile educate şi înstărite. Odată devenit relativ popular acolo începe să prindă şi pe la familiile mai puţin educate - acest lucru nefiind ceva conştient, ci deoarece copiii familiilor mai înstărite sunt predispuşi să reuşească în viaţă ajung să dea şi numelui un iz al "succesului". Odată ce acesta prinde en masse la familiile mai needucate familiile celelalte, "trendsetter" încep într-o reacţie inversă să se reorienteze spre noi nume. Asta şi deoarece social numele a ajuns la destule persoane care nu inspiră succesul. După o vreme din acelaşi motiv şi familiile mai puţin înstărite vor căuta să evite acel nume şi să caute altul - şi după cum zice Levitt, o vor face uitându-se la familia care locuieşte în casa aceea mai mare din cartier.

(După Levitt, Dubner - Freakonomics)

Don't we all, bă, don't we all...

(Banksy)

La recomandarea cuiva drag.