SOŢIA: Eu tot am să te-ntreb. De ce nu se schimbă nimic şi de ce am impresia că nici nu se-ntîmplă nimic?
LUCIDUL: Ne-ntîmplăm numai noi, dacă nu te şochează gramatica.
SOŢIA: Condamnă-mă şi pe mine mai repede.
LUCIDUL: Te comdamn ca şi pe ceilalţi.
SOŢIA: La ce-are să folosească?
LUCIDUL: La menţinerea constanţei celor cu prea mult humor pentru a deveni eroi şi prea blazaţi pentru a deveni oameni de acţiune. Spinarea lor nu se frînge dintr-o dată, se rupe încet, vertebră cu vertebră. Le-o frîng alţii.
SOŢIA: Atunci de ce să mai plec de-aici?
LUCIDUL: Fiindcă aici ai putea să rămîi cu o convingere falsă, că mai poţi păstra cîteva vertebre întregi.
SOŢIA: (pipăindu-şi spinarea) Mă doare.
LUCIDUL: Spre deosebire de alte categorii, pe voi vă doare.
No comments:
Post a Comment
Note: only a member of this blog may post a comment.