Ţigareta

Dintre poveştile de succes ale ţigărilor (mă rog, mai precis ale ţigaretelor):

Le reduc că nu-mi permit.

Nu contează că nu prea am bani de mâncare, ţigări îmi iau.

Eu nu fumez deloc la lucru, dar fumez acasă pipă. E mult mai bună.

Nu fumez la lucru înainte de ora 17.

O să mă las trecând la slim-uri şi reducându-le în timp. Astea sunt şi mai slabe, deci îmi va fi mai uşor.

Nu o să mai fumez decât ţigări rulate. Sunt mai greu de făcut, deci o să fumez mai puţine. Totodată sunt mai ieftine.

M-am lăsat, mai fumez doar una la câteva zile.

O să trec pe ţigară electronică.

Fiecare poveste de mai sus e legată de un cunoscut. Fiecare e adevărată şi mai toate sunt eşecuri. Poate spre deosebire de alte cazuri, în cel al ţigărilor atunci când iniţiativa cuiva eşuează, ceilalţi trec totul sub preş şi în mare nu se mai vorbeşte despre eşec.

Ceva tangenţe am avut şi eu cu asemenea poveşti. Dar trebuie să spun că niciunde nu am văzut cumva oameni bucurându-se de eşecul altora ca în cazul ţigării electronice. Atunci când am devenit eu "belieber" am primit destule "huh."-uri neutre, foarte puţine încurajări şi totodată priviri ridicate a neîncredere, însoţite de previziuni - "n-o să te ţină decât două spătămâni - MAxim.". Am dat şi un răspuns - după calculul meu financiar într-un două săptămâni costul acesteia se amortizează complet. Adică poţi să o arunci la gunoi, pentru că nu ai futut mai mulţi bani. Ca să nu mai vorbim că până la urmă omul are dreptul să-şi ia ce vrea şi lucrul spre care ar trebui să tragem toţi e să nu judecăm deloc ce face el cu banii atâta vreme cât nu sunt banii firmei sau ai statului, nu-şi împlineşte mofturile băgând mâna în buzunarul tău!
 Chestia e că aceste cuvinte simple ascundeau o satisfacţie de care poate vorbitorul nici nu era conştient. Mai ales fumătorilor le place pe ascuns ca cei cu ţigară electronică să eşueze. La lucru am un balcon de oameni ok şi unul plin de oameni cu sprâncene ridicate. Nu îmi explic de unde atâţia.

Ce-i drept e că electronica nu e chiar pentru toţi. O experienţă completă în domeniu primeşti pentru câteva sute de lei, iar ţigara electronică obişnuită nu se învârte la sumele astea. Aşa că rămâi, ca şi cu un laptop vechi, să tot dai "clear cache" sau "restart Windows" să mai poţi vedea două videclipuri pe YouTube fără lag. Dar e ok.

Asta a fost cea mai bună caracterizare pe care o pot da eu experienţei mele. Şi mă bucur că am dat-o la fel încă din prima zi, când totul părea să meargă strună! "Ni-i rău, e chiar OK". Nu am fost nicio secundă cu faţa de "this is the greatest day of my life" - pe de altă parte aşa sunt eu, nu mă entuziasmez prea tare sau vocal, scopul meu fiind să fiu constant, nu în medie constant (prefer un :| in fata unui :)) şi :((  )

Ţigara electronică nu e pentru oricine în primul rând pentru că există oameni care apreciază mult fumul unei ţigări. Există oameni care sunt profi-fumători, care refuză să fumeze un anumit brand pentru că nu le place. Ăstora să le spui să inhaleze abur cu glicerină vegetală cu aromă de... cafea? Să fim serioşi.

Cei care m-au susţinut sau nu m-au judecat au primit aprecierea mea (tacită). În rest... e obositor să aperi ceva care până la urmă e o alegere personală şi care nu răneşte pe nimeni. Ca să nu mai spun că nu e logic să o faci. Dar uneori eşti forţat, şi e păcat. Şi e păcat că sunt destui preocupaţi de starea ta internă!... Pentru că te schimbă, te face să te simţi incomod ştiind că în clipa în care aprinzi o ţigară cu foc sufletul cuiva din preajmă freamătă de entuziasm sau de nerăbdare să urle "ţi-am zis!!". Pentru că ţi-au spus dinainte că ai făcut o greşeală cumpărând hardware. Mi s-a întâmplat la lucru, s-a întâmplat şi-n alte locuri. Asta e din gama "îţi cumperi ceva ai face bine să-l foloseşti sau fii sigur că va fi cineva în spatele tău să îţi atragă atenţia că ţi-ai stricat banii pe ceva ce nu foloseşti atât cât ei decid că e minimul - şi să nu uiţi să-ţi fie ruşine dacă ăsta este cazul". As if fiecare trebuie să fie poliţistul celor din jur şi să le explice el unde greşesc în viaţă. Parcă am mai auzit undeva povestea cu stilul ăsta de viaţă... Nu la libertarieni, asta-i sigur.

Nu există loc de 70% un tip e ţigară - 30% altul. Dacă ai ales una atunci prezenţa în viaţa ta a unei bucăţi din cealaltă e dovada că "poţi să fugi, poţi să fugi, o-ncurci o-ncurci. Oriunde-ai fi, te prind, te sparg la buci". Mental e ca şi cum ai recunoaşte că tot astea clasice sunt mai bune. Si tot la ele vrei să te întorci. Vai de cei nostalgici.