En les morts

În curînd vom începe să pierdem încă un element cu care am crescut. Anume "decesele notabile ale luptătorilor pentru drepturi civile".

În 2010 cele mai multe nume pe o listă de "morţi notabile" am observat a fi cele ale diferiţilor apărători ai drepturilor civile.
Fără a insinua că lumea de azi e perfectă nu pot să nu observ că... totuşi marile obiective au fost obţinute. Ziua de lucru de opt ore, egalitate, sufragiu, toleranţa pentru homosexuali etc. Mai e mult de parcurs dar majoritatea obiectivelor au fost atinse... teoretic cel puţin.

Teoretic înseamnă că deşi dreptul poate nu e funcţional, măcar există "în acte". Asta face ca pînă şi lupta pentru împuternicirea şi aplicarea acelor drepturi să pară de departe mult mai puţin spectaculoasă. Pentru că luptînd pentru ceva ce există deja nu te mai lupţi cu sistemul, ci cu indivizi.

Anii '40-'80 au fost plini de evenimente şi progres. Acum însă un calcul simplu ne spune că e momentul să ne pregătim să stingem lumina peste cei care şi-au petrecut tinereţea în acei ani făcînd ceva.
Acea lipsă de "spectaculozitate" însă reprezintă simultan şi o cauză şi un efect al... ei însăşi. Dinamica pe care vreau să o expun e foarte alambicată, însă merită menţionată analogia cu un mijloc folosit de luptătorii drepturilor umane: comunicarea. În mijlocul acestui perpetuu progres avem fără îndoială mult mai multă comunicare, însă nu o dată am simţit că pot argumenta cum de fapt avem mai puţină. Sau mai diluată. În mijlocul bombardamentului cu informaţii şi mai ales noninformaţii de cele mai multe ori fără un filtru bun şi timp dedicat menţinerii lui îţi scapă lucruri importante. Se diluează întreaga latură însemnată a experienţei, pierzi din vedere zonele în care chiar se poate face diferenţa, poate nu pentru tine dar pentru generaţiile viitoare, pentru că drepturile civile intotdeauna transcend prezentul şi de multe ori aplicarea lor are un timp de incubaţie de o generaţie. Sau poate pierzi din vedere pînă şi faptul că există asemenea zone.
Netul ne face să vedem cît de mulţi oameni sunt în lume, dar nu întotdeauna conştientizăm că asta are un efect psihologic inconştient de nils-holgersoneală[*]... ca să nu mai adăugăm faptul că efectul de "trolling" - curajul si batjocura gratuită sub acoperirea anonimităţii[**] - descurajează făţiş idealiştii, lăsînd loc lehamitei pentru o lume căreia "oricum nu-i pasă şi nu merită altceva".

Dar întotdeauna vor exista clişeele. "Nu mai avem gentilomi ca înainte", "nu se mai fac eroii cum se făceau pe vremuri", "pe vremea mea copiii erau mai respectuoşi"... şi ajungem chiar şi la "dacă permitem căsătorii homosexuale vom distruge familia tradiţională". Cînd vrei să te plîngi, să te victimizezi sau să justifici de ce nu faci tu nimic scurtătura e blamatul contextului care a scăzut calitativ faţă de trecut, ceea ce pasămite ţi-a tăiat ţie aripile. "Fair enough?" ar întreba profa mea de engleză...
O nouă privire peste acele motive ar trebui să ne facă să întoarcem capul. Lumea se schimbă; e normal să existe alte condiţii, părinţi mai slabi (deoarece în loc să se folosească de puterea exemplului pentru plozi ei rosteau fraze despre cum pe vremea lor totul era mai bine) generează copii nerespectuoşi (însă care ştiu a băgade vină şi a se plînge a-ntîia - oare aia de unde au învaţat?), după cum am argumentat mai sus nu mai e necesitatea apariţiei unor figuri la fel demarcante ca cele din trecut - şi dacă ar apărea societatea "bine unsă" în asemenea chestiuni i-ar sufoca. Iar familia, dacă ne uităm în trecut, niciodată nu a fost precum modelul care ne este constant aruncat în ochi. Căsătorii aranjate, trai patriarhal extrem, bătăi... divorţul de azi permite doar ocolirea bullshitului unor persoane condamnate a sta împreună deşi se dispreţuiesc.
Per total aş zice că bărbaţii au ieşit mai rău in toată afacerea.

Şi toate aceste schimbări, în bine sau în "bine prost înţeles" au fost posibile doar cu ajutorul unor oameni care merită aprecierea noastră. Fie că şi-au pierdut viaţa, fie că doar au avut curajulsă se avînte în controversă. Pentru că de riscat sigur au riscat ceva. Întotdeauna "prezentul" a avut tot interesul să-şi ducă existenţa neschimbată în viitor. Şi întotdeauna "prezentul" este la putere.

Succesele civile dinainte au fost si vor fi clar mai mari decît succesele viitoare. Acum este totuşi momentul să ne amintim că acesta e şi scenariul dezirabil.

-------
[*] eşti o picătură în mare şi oricît ai fi de sărat nu schimbi tu salinitatea mării...
Nils Holgersson este personajul unei cărţi scrise de Astrid Lindgren care eramicşoratşi dintr-o dată vede totul diferit, iar lucruri care înainte ăi păreau banale acum devin obstacole majore.

[**] Mai în glumă, mai în serios anonimitatea aceea începe să devină o entitate, denumită generic Anon sau Anonymous. Este totuşi un internet meme, dar au existat cîteva mobilizări ale Anon-ului, atacuri sau chiar proteste în lumea reală.