Observaţii de pe scaunul de lîngă.

Se acceptă din start subiectivismul. Mulţi oameni se comportă chiar de parcă el ar fi o virtute. Li se pare oare că aşa se simt mai "pasionali", mai "în viaţă" - pentru că sunt implicaţi emoţional în ceva?

Subiectivismul e o realitate dar niciodată o virtute.

Eu vreau să merg la un meci şi să aud pe cineva înjurînd vajnic arbitrul pentru că a greşit în favoarea echipei sale.