Es gibt zwei Wege

, dass du nehmen kanst: Der erste Weg führt durch dieses Tür, weil du glaubst dass du alles gehört hast.  

Der andere Weg beginnt genau hier, genau jetzt...

The Sunk Cost Fallacy [YANSS]

The Misconception: You make rational decisions based on the future value of objects, investments and experiences.

The Truth: Your decisions are tainted by the emotional investments you accumulate, and the more you invest in something the harder it becomes to abandon it.

You can learn a lot about dealing with loss from a video game called Farmville.

You have probably heard of this game. In 2010, one in five Facebook users had a Farmville account. About 50 million people were still playing in early 2011 – still impressive considering the fantasy megagame World of Warcraft boasts about a quarter as many players.

So, it must be really, really fun. A game with this many players must promise potent, unadulterated joy, right? Actually, the lasting appeal of Farmville has little to do with fun. To understand why people commit to this game and what it can teach you about the addictive nature of investment, you must first understand how your fear of loss leads to the sunk cost fallacy.

Streets of Rage

- Ah you dirty bitch, who's party is this?
- What's your problem?
- [..] noise [..]
- Eh, no, don't!

- Hey, you were listening to that?
Eeh, correction
You were listening to it, and now you're not

- You can't do that
Get your hands off me
It's my property!

- Oh, sorry
You vile piece of scum

Am dispărut

Cum am făcut și mai demult... Pur și simplu nu. Y!Mesnger cinci minute pe lună, mail verificat o dată la 3 zile, răspuns mailurilor din an în paşte (...le viitor;) fuck it, pînă și telefonul mi-a stat fără sim în dulapul de la lucru cîteva zile şi puţin a lipsit contului de Yahoo să fie şters. it's my property. - correction: you were listening to it but now you're not. That vile piece of scum
Lucruri pe care le realizezi doar oprindu-te și privind în spate. What's become of one...

O fi my big fuck you to the world. You bore me.

What was left, though?... Muzică injectată în ochi, nopți nedormite în serie, tuneluri, o schimbare a paradigmei banilor, cea mai importantă afacere din viața mea şi un lucru imens care mi-a alienat din oamenii apropiaţi.
Fun times.

Oh, Internets *blushes*

[...]

Cati atei cunosti tu care asculta manele?

[...]

atat iti zic: o sa te arzi cu ea, si am incheiat.nu mai vreau sa mai aud nimic niciodata

Asta nu-i o realizare, e doar o reformulare.

- Lumea, fratele meu, poate fi condusă de trei oameni. Unul l-a inventat pe Dumnezeu, unul banii, celălalt e un PR-ist bun care i-a aşezat la o masă şi le-a propus: hai să-i ardem pe ăştia. Şi le-a ieşit, atâta de rău ne-au futut că nu mai ştim încotro s-o luăm.

Tăcere. Ăsta era răspunsul meu. Nu puteam să nu fiu de acord cu el. Toate erau invenţii: liniile trase pe hărţi, spaţiile definite, zeii, politica, marketingul, economia... Singurele lucruri naturale din acel peisaj erau cîţiva porumbei şi un cîine care căuta prin gunoaie. Ei nu aveau nicio lege.

- Doar uită-te la ei, frate... Plini de ruşine... Ruşinea de a-şi spune ceva, de-a se privi, chiar dacă nu se cunosc, parcă am fi într-un joc virtual prost. Se plimbă de colo-colo, mai au puţin şi aleargă. Ca o turmă de vite. Mănîncă, rîd, muncesc, înjură, îşi dau cu presupusul, se fut şi dorm... A doua zi de la capăt. Restu-s detalii... Şi, repet, poate doar trei oameni ştiu şi înţeleg despre ce dracului e vorba cu adevărat. Ei conduc lumea. Ei trăiesc. În rest, nimeni nu-şi pune întrebări, oamenii au deja răspunsuri înainte de curiozităţi. Ca şi fast-food-urile, răspunsurile astea-s făcute pe fugă şi-s proaste.

(Andrei Ruse)   andreiruse.ro