Asta nu-i o realizare, e doar o reformulare.

- Lumea, fratele meu, poate fi condusă de trei oameni. Unul l-a inventat pe Dumnezeu, unul banii, celălalt e un PR-ist bun care i-a aşezat la o masă şi le-a propus: hai să-i ardem pe ăştia. Şi le-a ieşit, atâta de rău ne-au futut că nu mai ştim încotro s-o luăm.

Tăcere. Ăsta era răspunsul meu. Nu puteam să nu fiu de acord cu el. Toate erau invenţii: liniile trase pe hărţi, spaţiile definite, zeii, politica, marketingul, economia... Singurele lucruri naturale din acel peisaj erau cîţiva porumbei şi un cîine care căuta prin gunoaie. Ei nu aveau nicio lege.

- Doar uită-te la ei, frate... Plini de ruşine... Ruşinea de a-şi spune ceva, de-a se privi, chiar dacă nu se cunosc, parcă am fi într-un joc virtual prost. Se plimbă de colo-colo, mai au puţin şi aleargă. Ca o turmă de vite. Mănîncă, rîd, muncesc, înjură, îşi dau cu presupusul, se fut şi dorm... A doua zi de la capăt. Restu-s detalii... Şi, repet, poate doar trei oameni ştiu şi înţeleg despre ce dracului e vorba cu adevărat. Ei conduc lumea. Ei trăiesc. În rest, nimeni nu-şi pune întrebări, oamenii au deja răspunsuri înainte de curiozităţi. Ca şi fast-food-urile, răspunsurile astea-s făcute pe fugă şi-s proaste.

(Andrei Ruse)   andreiruse.ro