Orange is the New Cast

Am o problemă cu intenţiile de a face ceva, cu începutul şi mai aşes cu dusul la bun sfîrşit a lucrurilor. Motiv pentru care şi scriu rar. Mă găsesc bruiat, uneori chiar scos din "zonă" de cele mai mici lucruri... Parcă nu-mi găsesc intimitatea cum sau unde trebuie. Poate o şi caut unde nu trebuie, cum e la lucru înainte cu jumătate de oră de pauza de masă sau plecatul acasă. O văd şi pe Cristina scriind cîte ceva, şi deşi nu cred că e aşa de uşor distrasă ca mine, mă bucură să îi ofer (plin retragere) liniştea pe care nu mă organizez să mi-o ofer şi mie.

Nu e nicio mirare că majoritatea blog-ului meu stă în draft-uri şi de cînd mă ştiu am scris fluent şi pînă la capăt mai degrabă tîrziu în noapte...

Dar la subiectul zilei. Şi încep cu încă o divagare explicativă de la subiect. Orange is the New Black. Oz-ul în variantă feminină minimum-security. Început, plăcut. Gîndurile mai vechi (şi literatura despre femei, feminism, rolul în societate şi în lumea contemporană, Emma Goldman) lăsate deoparte - e foarte frumos. Şi după ani în care am simţit tot mai mult că nu înţeleg această lume similară cu a mea şi totodată cu complet alte reguli, mă bucură să văd cît de bine mă simt privind serialul.

Care serial e bun, dar nu e "god-tier" din aproape nici un punct de vedere, excluzînd faptul că e un serial curajos orientat exclusiv pe femei, performanţă rară pînă şi pentru ziua de azi. Apreciez tot mai mult şi efortul depus în caracterizarea personajelor şi a motivaţiilor lor. Trece testul Bechdel cu brio, şi aş îndrăzni să zic că trece şi echivalentul LGBT, testul Russo.

Mai departe ajung încet la subiectul post-ului.

Podcast-urile de calitate pot fi informative, culte sau (o să le zic eu aşa) distractive.

Pentru exemplu, History of Westeros e unul dintre cele mai complexe şi informative, cu discuţii foarte bune dar cu doi autori care habar nu au cum să vorbească la microfon.

Pentru podcast-uri culte aş da exemplu cele ale BBC-ului, de exemplu In Our Time cu Melvyn Bragg, fost membru al Casei Lorzilor şi cel mai eclectic intelectual pe care l-am auzit.

Pentru distractive am compania mea preferată, Bald Move.

2 tipi din partea centrală a SUaA. Cînd i-am auzit prima dată îmi păreau ign'ant rednecks, sincer. Şi de atunci, de vreo 3 ani încoace mă surprind constant. Istoria scurtă e simplă şi merge cam aşa: Doi copii crescuţi ca Martori ai lui Iehova care la maturitate s-au îndepărtat de dogmă, drept urmare au fost cam ocoliţi şi ignoraţi atît de comunitate cît şi de dogmă. S-au apropiat unul de altul crescînd, au descoperit pasiunea pentru seriale TV începînd să facă podcast-uri amatoriceşti. Între timp au devenit web developers pe timp de zi şi au fondat în paralel propria companie de podcast-uri, Bald Move, job-ul de noapte. Un joc de cuvinte după "bold move". Dinamica dintre ei e foarte faină. Show-urile acoperite sunt variate - Mad Men, Justified, Walking Dead, Breaking Bad, Game of Thrones, House of Cards, American Horror Story, Fargo, The Leftovers, Boardwalk Empire.

Anul trecut au încercat să facă din podcast-ing un full-time job, treabă riscantă dar care aparent merge. Echipamentul îl aveau deja, sună şi se comportă foarte etic şi profesionist (minus accentul) şi au haz. Asta deşi sunt naturali, nu se feresc de o înjurătură. Care e ultima zi în care nu ai zis o dată măcar plm? 

Îmi place dinamica şi conţinutul podcast-urilor lor. Asta se adaugă unui ochi critic bun. Bun pentru amatori, merită spus. Toată treaba fiind făcută din pasiune nu vorbim de critică profesionistă, deşi adeseori o recenzie a lor e mai bună decît a profesioniştilor, măcar pentru că sunt foarte atenţi la ceea ce se întâmplă, ori un priofesionist are de lucru, are

de scris - nu va sta să revadă un episod de 2-3 ori doar ca să discute informat pe baza lui sau să găsească mici inconsistenţe. Şi totul e suplinit de feedback din partea ascultătorilor, uneori foarte bun. Cum ar fi cînd îţi scrie un tip din armată să-ţi vorbească de gloanţele din The Walking Dead şi un specialist în betoane să-ţi vorbească despre realismul găurilor din beton. Sau expertul în iluminat automotiv care explică de ce un tip sparge într-un anumit mod un far la maşină.   Saaau - de ce nu, cînd a scris un fan Breaking Bad emisiunii că metamfetamina e chimic oglinda medicamentelor de răceală, Bald Move-iştii bineînţeles că nu l-au crezut dar au cerut "unui laureat Nobel" (ca Walter White) feedback... şi au primit de la un doctorand un răspuns foarte elaborat. Era adevărat, cu asterisc-uri.

Cel mai mult apreciez versatilitatea.

-- La podcast-ul de Breaking Bad (denumit Breaking Good), un serial migălos şi bine scris, se pune accentul pe analiza atentă a situaţiei, a elementelor din poveste şi a caracterizării personajelor.

-- La podcast-ul Walking Dead (denumit Watching Dead), un serial groaznic de popular dar care este sub nivelul sursei de inspiraţie şi uneori scris "like they just don't give a shit" se discută personajele şi acţiunea dar totul sub o pătură care include destul de mult mişto. Un fel de "nouă ne plăcea ideea, aveţi potenţial, actori buni şi buget dar voi vă bateţi joc de serial aşa că dăm şi noi în voi".

-- La Game of Thrones discuţiile sunt serioase, din toate punctele de vedere dar şi amuzante. Plus că există o secţiune dedicată materialului sursă şi a implicaţiilor sale în serial. Iar unul dintre moderatori nu doar că a citit cărţile, dar a şi studiat puţin treaba, ajutat de internet.

-- Şi într-un final, ajung la Orange is the New Cast. La care nu participă amîndoi hăndrălăii, pe principiul "let's not have a cock-fest on a show about women" drept urmare au ales să invite nişte femei, prin rotaţie, ca parteneri de discuţie.

Ştii momentul ăla în care te apuci de un serial doar pentru că doi tipi au făcut deja un podcast pentru el?...