Guest - post: Music blog Marti.

Also, Wishlist#2:  __> Book.

Bad Religion... Ce-mi vine să scriu despre Bad Religion? Nu e pentru toată lumea şi nu spun asta dintr-o motivaţie underground, ci una muzicală. 

Mie îmi plac mult, şi totuşi mie mi-e greu să îi ascult. Fiecare album nou are acelaşi progres: Total neinteresant la început, trec vreo X+2 ascultări până încep să aud versurile, apoi trece o vreme până îmi iau dicţionarul să pricep cuvintele din versuri, deci trebuie perseverenţă. Dar într-un final fiecare album/melodie îşi duce mesajul! Adică întotdeauna ajung să nu-mi vină să mă despart DELOC de ascultatul iar şi iar şi iar...

Asta nu e doar o impresie, ci la fel zic şi statisticile last.fm; puterea asta, combinată cu o durată mică (mai ales la albumele vechi) a melodiilor m-au făcut să ascult aprox. 4000 de piese - ori eu am ascultat doar 3-4 albume ale trupei! Şi cifrele astea se referă la ascultatul la birou, nu şi cu mp3 player-ul.

Bineînţeles, sunt melodii geniale şi melodii ok, se simte o diferenţă între începutul formaţiei şi prezent (perioadele din care am ascultat); videoclipurile trupei sunt destul de foarte slăbuţe - dar asta poate fi privit chiar ca un lucru bun, în condiţiile în care videoclipuri sexoase/manipulative/scumpe pline de oameni frumoşi uneori îmi provoacă dezgustul, ritmul poate părea obositor (ne întoarcem la motivul pentru care nu sunt dedicate oricăror urechi), dar totodată mă simt provocat. Intelectual. Să ţin ritmul - sunt destul de sigur că punkerii de cânepă/X-uri/carton nu-şi pierd vremea cu Bad Religion. Graffin şi cu Gurewitz au material de unde să prelucreze mesaje, chiar şi după 30 de ani de activitate - primul fiind chiar unul dintre cele mai bune modele de intelectual pe care le am în prezent. Şi vine la pachet cu surplus de modestie.

Iar re-revenind la ritmul acela obositor... nu e aşa de rău. Mai ales dacă asculţi un album creat ca tot unitar, cum e Suffer.

Unul dintre marile mele regrete e că în 2010 am abandonat muuult prea uşor un pitic pe creier: să merg la Groezrock, în Belgia, să-i văd live. Trebuie să recunosc că voiam să merg doar pentru a vedea o ultimă reprezentaţie a unei trupe de moşi. Să-i văd înainte să dispară. Am greşit.

Greg Graffin

Brett Gurewitz