"There's always room for Jello."

... 

Cred că vîrsta optimă a unei trupe este de vreo 5-7 ani, în care dacă sunt lăsaţi ( /îşi permit ei înşişi) să urmeze direcţia dorită ating o maturitate muzicală, sub care se poate atinge apogeul creativ. Bineînţeles- contraexemple există- însă m-am săturat de trupe ale căror compozitori/solişti nu ştiu când să moară. Un sfîrşit (tragic sau nu) al trupei este preferabil unei surescitări superficiale, mainstream sau nu. Aşa voi scăpa de impresia că trebuie să ţin evidenţa perioadei şi îmi va fi mai uşor inclusiv cu statistica. Acesta este planul meu pentru a câştiga mai mulţi clienţi cu aplicabilitate a expresiilor de tipul 'Îmi plac X'.

Reunions for wrong reasons
Playing only songs from the good old days
About how bad the good old days were

It's really amazing how sometimes one cannot even begin to grasp any of one's own thoughts, shrouded in mistery ranging from psychedelic to concrete or philosophical.  

I wish to allow myself to write a book of whose unique reader I'd be. Only that I'd never physically do it. 

... I'm eluded by them. Which reduces my several hours of brain activity to a random hastily-written blog entry, a lot of nervous tapping on my armrest and even more nihilism.

I should get back to

Play ethnicky jazz
To parade your snazz
On your five grand stereo
Braggin' that you know
How the niggers feel cold
And the slums got so much soul

And it's weird how almost none of the things i really appreciate end up here, in this place used to escape daily routine. Or not.