Prefer cinematograful. Prefer pisicile. Prefer stejarii de pe Warta. Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski. Prefer să iubesc oamenii în locul omenirii. Prefer să am alături ac şi aţă. Prefer culoarea verde. Prefer să nu afirm că toate au o motivaţie. Prefer excepţiile. Prefer să plec mai devreme. Prefer să discut cu medicii despre altceva. Prefer ilustraţiile vechi. Prefer absurditatea scrierii versurilor absurdităţii de a nu le scrie. Prefer, cînd vine vorba de iubire, aniversările sărbătorite-n fiecare zi. Prefer moraliştii care nu-mi promit nimic. Prefer bunătatea vicleană naivităţii. Prefer pămîntul în civil. Prefer ţările cucerite celor cuceritoare. Prefer să am reţineri. Prefer iadul haosului iadului ordinii. Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar. Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze. Prefer cîinii cu cozi netăiate. Prefer ochii luminoşi pentru că ai mei sînt întunecaţi. Prefer sertarele. Prefer multe lucruri nemenţionate aici multor lucruri nici ele menţionate. Prefer zerourile risipite întîmplător celor aşezate în coada altor cifre. Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor. Prefer să bat în lemn. Prefer să nu întreb cît timp şi cînd. Prefer să ţin cont chiar şi de faptul că existenţa îşi are raţiunea sa.
(de Wislawa Szymborska, traducere de Doru Cosmin Radu)
Make or break I entertain
Run and run until i drop
In the dark I saw the light
Of my old world
Multă fericire; retrospectiv, văd multă.
Dar de unde? Cum de? Şi.. de ce are origini atît de singuratice?
Să mă facă, pentru o clipă măcar, Sam Frank, Freckles, Hope Sandoval, Tasha Baxter sau Katy B să mă simt mai aproape de adevăr decît realitatea? Şi dacă da, e asta fericire genuină sau poate o fugă de realitate? Pînă la urmă şi melodiile astea spun ceva. Nu doar gîghilă urechile. Şi de obicei sub-basul duce ideea... Dar asta-i o poveste pentru altă dată.
Mic exemplu - Example. Auzit de el prin 2004 cînd era un wannabe rapper care făcuse o parodiec reuşită şi ţin minte că mă întrebam dacă o să ajungă şi el vreodată undeva. Acum am dat peste el fără să-mi amintesc de trecut. Aparent o reuşit.
Kickstarts. O melodie a lui:
You want me to come over, I got an excuse
Might be holding your hand but im holding it loose
Go to talk then we choke, it's like our neck's in a noose
Avoid the obvious, we should be facing the truth
Start to think it could be fizzling out
Kinda shocked because I never really had any doubts
Look into your eyes imagine life without ya'
doar ca să ducă melodia în ideea principală:
And then love kick starts again
Starts again
Then love kick starts again
Starts again
într-un mod foarte upbeat şi optimist, jolly, jingly and oh look hun it's Santa with presents.
Iar apoi se întîmplă Bar 9, care se joacă puţin cu melodia. E mai fluentă la început, pare că merge pe exact acelaşi fir optimist, el ia capul ei în mîini, îi vedem zîmbetul în colţul gurii afective din dotare... iar apoi something goes terribly awry. Muzica şi videoclipul iarăşi se înţeleg grozav, doar că într-un mod diferit de prima melodie.
