How real

Make or break I entertain
Run and run until i drop
In the dark I saw the light
Of my old world

Multă fericire; retrospectiv, văd multă.

Dar de unde? Cum de? Şi.. de ce are origini atît de singuratice?

Să mă facă, pentru o clipă măcar, Sam Frank, Freckles, Hope Sandoval, Tasha Baxter sau Katy B să mă simt mai aproape de adevăr decît realitatea? Şi dacă da, e asta fericire genuină sau poate o fugă de realitate? Pînă la urmă şi melodiile astea spun ceva. Nu doar gîghilă urechile. Şi de obicei sub-basul duce ideea... Dar asta-i o poveste pentru altă dată.

Mic exemplu - Example. Auzit de el prin 2004 cînd era un wannabe rapper care făcuse o parodiec reuşită şi ţin minte că mă întrebam dacă o să ajungă şi el vreodată undeva. Acum am dat peste el fără să-mi amintesc de trecut. Aparent o reuşit.

Kickstarts. O melodie a lui:

You want me to come over, I got an excuse
Might be holding your hand but im holding it loose
Go to talk then we choke, it's like our neck's in a noose
Avoid the obvious, we should be facing the truth

Start to think it could be fizzling out
Kinda shocked because I never really had any doubts
Look into your eyes imagine life without ya'

doar ca să ducă melodia în ideea principală:

And then love kick starts again
Starts again
Then love kick starts again
Starts again

într-un mod foarte upbeat şi optimist, jolly, jingly and oh look hun it's Santa with presents.

Iar apoi se întîmplă Bar 9, care se joacă puţin cu melodia. E mai fluentă la început, pare că merge pe exact acelaşi fir optimist, el ia capul ei în mîini, îi vedem zîmbetul în colţul gurii afective din dotare... iar apoi something goes terribly awry. Muzica şi videoclipul iarăşi se înţeleg grozav, doar că într-un mod diferit de prima melodie.