Tuesday 22 May 2012

 Introducere:
Pentru aceia dintre noi care se bucură la astfel de lucruri secolul XX, în desfăşurarea lui, a prezentat omenirii o serie de paradoxuri comportamentale şi de enigme morale nebănuite până acum şi poate chiar inimaginabile. Ştiinţa (oponentul tradiţional al misticismului şi religiei), ajungând la o intelegere tot mai mare a modelului universului propus de fizica cuantică descoperă că acesta diferă foarte puţin faţă de un univers în care Taoistii şi alţi mistici au existat în timp de secole. Un număr mare de oameni tineri crescuţi în culturi rigid structurate şi orientate spre industrializare respinge violent industrialismul, căutând a face loc unei versiuni modificate a stilului de viaţă agricol pe care l-au trăit şi de care (discutabil) s-au bucurat strămoşii lor, incluzând aici familiile extinse comunale şi, în unele cazuri, o economie de troc în miniatură. 

 Copii mor de foame în timp ce cizme care costă mii de dolari lasă amprente pe suprafaţa Lunii. Am trudit multă vreme pentru a ne crea un rai, doar pentru a-l vedea astăzi populat cu orori. Ironiile cele mai vechi sunt şi cele mai satisfăcătoare: omul, atunci când se pregăteşte de un război sângeros, va ţine cele mai convingătoare şi elocvente discursuri despre pace. Această dihotomie nu este o invenţie a secolului XX, deşi acum au apărut cele mai frapante exemple ale acestui fenomen. Niciodată omul nu a urmărit în discursuri mai tare armonia globală, totul în timp ce se aprovizionează cu arme aşa devastatoare. Al Doilea Război Mondial, ne-au spus, a fost Războiul Care Va Termina Toate Războaiele. Apoi, odată cu dezvoltarea bombei atomice aceasta a devenit Arma Care Va Termina Războaiele. Şi totuşi războaiele continuă. În prezent, nu există naţuine pe această planetă care să nu fie implicată în vreo formă de zbucium armat; dacă nu faţă de vecinii săi, atunci împotriva forţelor interne.  

În plus, odată cu creşterea sumelor de bani turnate în căutarea acelei arme sau acelui conflict care va aduce o pace durabilă, secarea economiilor noastre creează un peisaj urban scufundat, în care infracţiunile prosperă iar oamenii devin preocupaţi mai puţin de securitatea naţională decât de simpla securitate personală de care e nevoie pentru a putea opri la magazin târziu în noapte pentru un litru de lapte fără a fi jefuit. Locurile pe care le doream cel mai mult să fie sigure devin din ce în ce mai periculoase. Războaiele Care Termină Toate Războaiele, Armele Care Termină Războaiele, aceste concepte au fost eşecuri totale. 
(Alan Moore, 1986)
Source

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.