Effiness.

M-am apucat, în paralel, şi de cartea lui Dan Gilbert. Stumbling on Happiness. - Tratează "fericirea" din mai multe puncte de vedere - fiziologic, psihologic şi chiar şi filosofic. Din ce mi-am dat seama...

Interesantă idee, totuşi o întrebare mai bună ar fi "de ce te interesează să ştii subterfugiile fericirii?", pe care mi-am pus-o de altfel. Răspunsul care m-a satisfăcut s-a apropiat de un fir al gîndirii de tipul.... "e important a şti de ce eşti şi cum poţi obţine fericirea -de fapt (discutabil) scopul vieţii- deoarece îţi salvează timp. Timp prin evitarea nesiguranţei care planează asupra noastră, dar care nu are aşa cum am crede un efect mobilizator sau constructiv, ci contrar - e parte a unui cerc vicios care în fapt aduce nefericirea". Dar motivul puţin mai subtil pentru care un om interesat de "liberul-arbitru" si libertate consideră important a înţelege fericirea probabil este altul... dacă nu eşti fericit eşti de fapt corupt de prezent şi de realitate, astfel încît nu gîndeşti pe cît de limpede ai putea. Altfel spus, nu eşti tu însuţi [poate eşti susceptibil modei sau altor lucruri efemere impuse social, într-un mod nenatural], astfel neputînd avea accs la propriul tău liber-arbitru.

E simpatic deoarece toate aceste lucruri care pot părea a fi "fericire fabricată" la nivel profesionist, rigid se bazează pe şi se rezumă la ceva total abstract - "fii fericit cu tine însuţi, trăieşte-şi viaţa - relaxează-te. nu lăsa realitatea să te doboare pentru că nu e cazul. niciodată nu e cazul..."

Tot ceea ce am scris e introspecţie.

Dan Gilbert la TED, unul din cele mai interesante filmuleţe pe care le-am găsit acolo:

Alte experimente interesante, care arată cît de vulnerabili şi predispuşi suntem la a fi nefericiţi.
http://www.ted.com/talks/lang/eng/dan_gilbert_researches_happiness.html