Apăsat şi zgâriat...
De gheara mediocrităţii care încearcă să mă prindă.
Sunt atras de conjunctură departe... departe de orice strop de cultură. Sunt capturat de propriul meu orar, într-un cerc vicios al neîmplinirii spirituale.
Zilnic ochii procesează un flux imens de informaţie... păcat că atât de puţine merită cu adevărat atenţia noastră. Iar eu port ochelari; ...pentru a-l evita pe Helios? Sau pentru a putea observa lumea din jur, incognito? Sau poate pentru a oglindi reflectând "Tot ce e rău", într-o încercare futilă de a încerca să evit absorbţia minusurilor din lume. Asta utilizând 'aparatură' lipsită de snobism. Ochelari nu doi bani, ci de 10 lei...
Vreau o zi de solitudine... în care să mor ("Eu am murit, voi ce mai aşteptaţi?") şi să renasc.
Fiecare fiinţă umană se simte solitară, impenetrabilă celorlalţi.
Omul înseamnă libertate; pentru a-şi construi viaţa, el trebuie să opteze, să aleagă în permanenţă, să se angajeze în raport cu destinul său şi cu al celorlalţi. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabilă alegerea conştientă, angajarea într-un destin personal alături de ceilalţi.
[*] Self Destruction (KRS-One, 1989)
No comments:
Post a Comment
Note: only a member of this blog may post a comment.