*pointer

Astăzi sunt heteroclit.

O seară ca toate altele... oare?

Vineri seară cântam tare cu un prieten 'You'll Never Walk Alone', pe o ploaie torenţială.

I heard a thousand people screaming

While three billion others cheered

Astăzi a fost o seară perfectă pentru o plimbare... Planurile mi-au fost stricate însă de sisteme care au intrat şi/sau ieşit. Prin urmare, străzile Timişoarei au fost încă o dată bătute de furtuna de zgomot numită de unii (eu, de exemplu) 'eu'.

O fi din cauza vremii de afară sau a venei de la tâmplă (care - aidoma migrenei - a dispărut datorită calmantului luat - mulţumesc!), însă...

As the sedatives take effect

I just smile and close my eyes...

I've seen so much I'm going blind

And I'm braindead virtually

We all know George Bush is an imbecil...

He loves Dick but he hates homosexuals!

I'm sick and tired of the embarassment

The whole world wants us to kill our fuc...

Un medley abracadabrant, care nu reuşeşte să transmită aproape nimic din mirobolantul acestei seri. Excepţie poate haosul. Versuri care nu spun nimic fără acompaniament...

Sunt o persoană care nu analizează muzica după versuri, nici după complexitatea vreunui instrument (aviz tuturor chitariştilor care - nu ştiu de ce - ţin întotdeauna să-mi arate că 'se ştiu' printr-un riff Metallica), ci după modul în care acestea se completează unul pe altul.

Dimineaţa...

Aerul curat

S-ar putea să-ţi spargă faţa!

Mă omoară wamintirileeeeeeeeeeeeeeee...

Versurile... un banal pointer către o stare de spirit. Evocarea unor cuvinte care pot sau nu să ascundă vreo filosofie (de obicei nu) se face special pentru connoisseur-i. Diferenţa e că faţă de celelalte clişee mondene lista de oameni care chiar înţeleg referinţa e... infimă. Una e să zici 'complexul oedipian' (care întotdeauna provoacă un 'Aaa!...') şi alta e să zici 'Quick Death' (Transplants).

Ignoranţa ne ucide...

Ochiul nostru se închide

Ca să poată muri. (Lună amară)

^^ Cam mult spus ce stă scris mai sus, însă nu vorbim aici de intenţii ascunse... tot ce stă scris pe aici e ceea ce alege shuffle-ul winamp-ului să îmi şoptească în timp ce scriu.

Soarele nu-mi spune nimic

Iar tu-nţelegi la fel de mult (ocs)

Punct acum în toată această superparanoia.

Mai am nevoie şi de un scaun banal;

O dată pe zi - se spune că aşa e normal...