Într-o carte avântată însă a cărei veracitate e deschisă îndoielilor, Steven Levitt vorbeşte despre o analiză de regresie asupra numelor date bebeluşilor. Care nume au fost cele mai populare în anumite perioade şi de ce? Analiza asta poate evalua trenduri şi da pronosticuri pentru viitor - cum ar fi că cele mai populare nume în 2015 vor fi pe undeva printre Annika, Ansley, Ava, Isabel, Kate, Lara, Maya, etc. pentru fete şi Aidan, Aldo, Asher, Beckett, Bennett, Carter, Harper, Jackson, Johan, Will, etc. pentru băieţi.
Analiza devine interesantă abia când se separă numele din diferiti ani după starea socială a părinţilor şi se urmează tendinţele. De exemplu prin anii '90 Brittany era al optsprezecelea cel mai des dat nume fetelor care proveneau din părinţi de succes şi al cincilea dat fetelor care proveneau din familii într-o stare socială precară şi cu părinţi needucaţi.
Concluzia lui Levitt a fost că nu starurile vremii decid dacă un nume devine popular - ele sunt doar un sindrom, nu o cauză a evoluţiei numelor. Analiza lui argumentează că un nume începe să intre în ciclul de popularitate în familiile educate şi înstărite. Odată devenit relativ popular acolo începe să prindă şi pe la familiile mai puţin educate - acest lucru nefiind ceva conştient, ci deoarece copiii familiilor mai înstărite sunt predispuşi să reuşească în viaţă ajung să dea şi numelui un iz al "succesului". Odată ce acesta prinde en masse la familiile mai needucate familiile celelalte, "trendsetter" încep într-o reacţie inversă să se reorienteze spre noi nume. Asta şi deoarece social numele a ajuns la destule persoane care nu inspiră succesul. După o vreme din acelaşi motiv şi familiile mai puţin înstărite vor căuta să evite acel nume şi să caute altul - şi după cum zice Levitt, o vor face uitându-se la familia care locuieşte în casa aceea mai mare din cartier.
(După Levitt, Dubner - Freakonomics)
(Banksy)
