Intru în birou.

Intru în birou.

Julie: Ştiţi că ieri a fost "international happiness day"?
Eu: "International happiness day"? ... Seriously?
Julie: [începe să rîdă şi-mi arată poza la care se uita: ]

Do you want new wave or do you want the truth?

Bănuiesc că de cele mai multe ori nu sunt exuberant la auzul unor planuri, gînduri, vise... Şi nu vreau să detaliez/caut motivele. Observ însă că subconştientul funcţionează (ceea ce nu e rău) şi după o vreme acestea sunt internalizate. "Devin o parte din mine", cum ar spune o melodie-beşină generică de dragoste.

Orice se depune încet pe albia rîului, dar se depune rezistent.

Nu îmi pare a fi un lucru rău, dar cu siguranţă nu e ideal.

Coeziune:

Dă-mi un hectar de violoncele/ Acordate-ntr-un regret îndepărtat

Voiam să share-uiesc asta. Pe lîngă melodia excelentă a lui Cat Yusuf Stevens Islam (mai jos, subtitrată în culori pentru o înţelegere mai uşoară), am dat de altceva. O parte dintr-o poezie a lui John Cooper Clarke.


John Cooper Clarke - Pity The Plight


Pity the fates of young fellows
Too long in bed with no sleep
With their complex romantic attachments
Oh look on their sorrows and weep.
They don't get a moment's reflection,
There's always a crowd in their eye
Pity the plight of young fellows
Regard all their worries and cry.

Their Christian mothers were lazy perhaps
Leaving it up to the school
Where the moral perspective is hazy perhaps
And the climate oppressively cruel.
Give me one acre of cellos
Pitched at some distant regret,
Pity the fate of young fellows
And their anxious attempts to forget.


Melodia lui Stevens e un dialog între avînt şi experienţă, Son vs. Father.

On Sean Paul

Simon Amstell: Sean Paul played for the Jamaica National Waterpolo Team from the age of 13 to 21. His parents were relieved when he eventually kicked the sports habit to concentrate on the more acceptable pursuits of weed smoking and light misogyny.

Simon Amstell on NMTB

Simon Amstell: Hey, Preston, I've been listening to your album, it's very impressive.
Samuel Preston: Thank you.
Simon Amstell: All tracks written by Preston! 
Except 2, 3, 4.... 6... 7...
Samuel Preston: I was still writing them, I just wrote them with my guitarist and
Simon Amstell: Sure, sure you did.
9, 10, 11... 13 and 15.
I liked it though. We're gonna have fun tonight, Preston!
Samuel Preston: Oh, yeah? Good, let me know when it starts.

2013 wipe

In a nail-biting final, broadcast in exhilarating detail live on TV, Andy Murray put an end to years of Britain's not winning Wimbledon by winning Wimbledon! Thereby allowing millions of Britons who haven't won Wimbledon to feel a bit like they'd somehow won Wimbledon.

(Charlie Brooker)

Pentru că tragedie sau prostie

Nici nu-mi amintesc de cîte ori nu m-am simţit înveselit de un "remix" după o poveste mai mult sau mai puţin tragic.

Pe scurt: o fată de ~13 ani (drama queen Jesse Slaughter sau aşa ceva) este hărţuită pe net iar tatăl ei într-un moment de "hai să-mi iau prostignoranţa şi s-o pun în public" înregistrează un mesaj în care menţionează că "I know who's emailing her and who's doing it ... you'll be reported to the cyber police and the state police ... consequences will never be the same... You dun goofed up!".

More background: La puţin timp după ce a devenit vedetă a ştirilor, tatăl în cauză a murit.

Daaar ca să nu ne simţim groaznic: În ciuda rezervelor mele de credulitate, se pare că ea chiar e vinovată pentru tot ce i s-a întîmplat dîndu-se cocoaşă et pistonînd repetat zone mai întunecate ale net-ului. La un moment dat postase şi ceva nuduri.

Oricum, a apărut remix-ul care-mi pare extraordinar, ştiind povestea din spate. Cum ar fi să te pui în genunchi ameninţînd un monitor, serios, şi mai apoi să găseşti că cineva te-a făcut Kanye West?

-------------------

Dintr-o gamă compatibilă un alt videoclip. Habar nu am de poveste dar e pe undeva pe la "3 femei răpite timp de mai mulţi ani" iar videoclipul e un interviu cu cel care le-a salvat. Na, frumos că le-a salvat, frumos videoclipul.

"This was Charles Ramsey, a local character and born performer who was soon amusing viewers with his distinctively amusing ghetto-speak soundbites. Inevitably, broadcasters seized this bright spark on this otherwise dark story and Ramsey became the overnight star, accorded the ultimate tribute modern society has to offer, an amusing autotuned internet tribute of his own:" (Charlie Brooker)